Trei podoabe arhitecturale ale comunităţii iudaice orădene
Articol din revista Business News
Primele consemnări răzlețe au avut loc în jurul anului 1660, ca abia în 1715 să fie semnalate oficial primele informații despre evreii din Oradea. Această comunitate, după ce legislația i-a oferit o mai mare libertate de mișcare și practicarea meșteșugurilor, a avut o contribuţie majoră la dezvoltarea urbei delimitate de râul Criș și părâul Peța.
Diversitatea de stiluri arhitecturale prezente în Oradea este o dovadă vie a perioadelor în care orașul a cunoscut ciclurile sale de dezvoltare, influențele occidentului și bunăstarea unor oameni care au avut un rol hotărâtor în transformarea societăţii orădene. În anii 1870, stilul eclectic pătrunde și în țara noastră, fiind reprezentat de un important grup de monumente nobiliare sau domnești, religioase, cu caracter socio-cultural sau de locuințe.
În perioada interbelică, când comunitatea iudaică reprezenta 34% din populaţia oraşului (acum evreii nu depăşesc 0,2%), în Oradea existau 21 de sinagogi şi alte 7 case de rugăciuni. Numărul mare de lăcaşe se datora şi prescripţiei menţionate în Tora care face referire la distanţa maximă până la care un evreu poate să o parcurgă într-o zi de Shabat, ca să nu fie considerată muncă. Un drum de Shabat poate să aibă în jur de 500 de paşi până la Casa lui Dumnezeu.
Prima clădire construită în acest stil nou, eclectic, la Oradea a fost Sinagoga neologă Sion, aflată pe strada Independeței. Cu toate că cei din comunitatea evreiască au mai construit două sinagogi în Velența, pe locul actualei aripi noi a Maternității, prima în 1803, iar a doua în 1851, ambele construcții impunătoare ca dimensiune și stil, noua sinagogă de pe malul Crişului Repede vine să reflecte evoluția comunității de până atunci. După ruptură din 1870, comunitatea evreiască s-a scindat în două: cea ortodoxă și cea congresistă, ceea de-a doua primind ulterior numele de neologă. Sinagogii neologe Sion i-a fost pusă piatra de temelie în 9 aprilie 1877, ea fiind proiectată de inginerul șef al orașului, Busch David și construită de Rimanoczy Kalman senior. Planul pătrat al construcției are amplasat deasupra o cupolă uriașă cu tambur, marcată de ferestre înalte.
„Cupola e una falsă. Ce vedem noi din exterior, e un gol de 6-7 m deasupra tavanului, este o iluzie optică, ce a devenit o emblemă a oraşului”, povesteşte arhitectul orădean, Cristian Puşcaş.
Interiorul are o decoraţie exuberantă, suprefeţele interioare fiind acoperite în întregime cu ornamente tipic orientale, iar în adâncimea zidului principal, orientat spre est este amplasat chivotul în care se păstra sulurile Torei. Pe arcul aflat deasupra chivotului se află tablele legilor lui Moise, care conţin primele cuvinte ale fiecărei legi. Conform ritului neolog, podiumul destinat citirii Torei se află în mod similar bisericilor creştine lângă peretele de est. Intrarea în sinagogă se face de pe partea vestică, bărbații intrând prin trei uși în arc semicircular, iar femeile prin două uși rectangulare amplasate pe partea laterală a fațadei. Fațada principală aflată pe strada Independeței este ceea mai reprezentativă parte a sinagogii datorită ferestrelor în plin centru, delimitate cu semipilaștri. Fereastra aflată în mijloc este cea mai impunătoare datorită dimensiunii acesteia, ea fiind accentuată pe cele două laturi de semicoloane duble.
Lucrările s-au derulat în chip alert, sinagoga fiind încoronată în mai 1878 cu cupolă. Steaua lui David a fost aşezată pe vârful cupolei la data de 5 iulie, iar edificiul a fost finalizat pe 24 septembrie 1878.
Comunitatea evreiască ortodoxă, în anul 1890, a construit un alt lăcaș de cult în același stil eclectic. Această construcție se află situată pe strada Mihai Viteazul și a fost zidită după proiectul arhitectului Bach Nandor. Planul acesteia este unul rectangular, având fațada principală mai bogat ornamentată față de restul volumului. Viraliile aflate atât în partea din față, cât și în lateralele construcției se termină în arc de cerc, iar forma simetrică a acestora completează în mod simetric nivelul parterului. Elementul principal al spaţiului interior este bima amplasată în poziţie centrală (care este o masă pentru citirea Torei), iar opus acesteia în peretele estic (mizrah) se află nişa grandioasă, cu închidere semicirculară şi coloane, ocupată de chivot. Chivotul, de altfel dulapul Torei, este încoronat de ornamente cuprinzând tablele legii aduse de Moise, iar coloanele cu capiteluri ornamentale ce decorează dulapul, susţin o cornişă pe care se găsesc motive reprezentând terminaţia sulurilor Torei.
Dintre decoraţiile interiorului trebuie remarcat pictura decorativă cu motive geometrice stilizate a pereţilor şi bolţilor, care emană o atmosferă orientală.
Anul 1927 reprezintă data în care orașul de pe Crișul Repede beneficiază de un proiect antebelic, construit și acesta în același stil eclectic. Sinagoga Achvas Rein situată pe strada Primăriei preia elemente din neoclasic, baroc, dar și elemente de inspirație maură. Această a treia sinagogă se diferențiază de celelalte două prin lipsa picturii murale interioare. Din analiza planimetrică se deduce încadrarea sinagogii în rândul sinagogilor ortodoxe cu bimahul (amvonul) amplasat în centrul sălii de procesiuni și dulapul Torei în peretele estic al clădirii.
Cele trei lăcașe de cult, intrate recent într-un amplu proces de recondiționare, reprezintă o moștenire arhitectonică care a dăinuit de-a lungul vremii. Stilul arhitectural în care acestea sunt încadrate oferă Oradiei o gamă largă de reprezentări artistice, influențele occidentului și evoluția economică a locuitorilor fiind vizibil ilustrate.
