Concert Zavaidoaca Band la Casa CIM

Concert Zavaidoaca Band la Casa CIM

Vă invităm să petreceți alături de noi o seară de neuitat în care veți redescoperi cântece românești lăutărești și de petrecere celebre reinterpretate de „Zavaidoaca Band”.

Concertul LIVE va avea loc joi, 12 septembrie 2024, ora 19.00, în aer liber, în curtea Casei Cultură în Mișcare, Parhida, Nr. 69, Bihor.

Accesul este GRATUIT dar rezervarea locurilor se face prin acest formular: https://forms.gle/Dg9vFRLL1mkWF2wT7

„Zavaidoaca” Band este un proiect muzical de cercetare ce propune reinterpretarea a 20 de melodii din repertoriul muzicii lăutărești românești în stil jazz. Prin această fuziune creativă, proiectul urmărește să păstreze și să promoveze patrimoniul cultural al României, să exploreze interconectările dintre jazz și muzica tradițională și să încurajeze diversitatea și incluziunea culturală. „Zavaidoaca” band se remarcă prin inovare și creativitate, oferind publicului o nouă perspectivă asupra tradițiilor muzicale românești.
Proiect cultural co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

„Zavaidoaca Band”:
Alina Leonte – voce
Kálmán Nagy – vioară
Andrea Antal – pian
Alexandru Bolganschi – clarinet
Loránt Veres – contrabas
Gerhardt Bekes – trombon
Marius Bulzan – tobe

Conferința “Francmasoneria în contextul lumii moderne”

https://youtu.be/Ku_nfpx7bVc?si=acjucNth7zt6Ze63

Conferința “Francmasoneria în contextul lumii moderne” a avut loc la Oradea în data de 23 februarie 2024, la Sinagoga Sion Oradea. Evenimentul a fost organizat de Asociațiile Țara Celor Trei Crișuri, Emanuil Gojdu, Aurel Lazăr, Cultură în Mișcare, în parteneriat cu Muzeul Francmasoneriei din Oradea și Oradea Heritage. Evenimentul s-a bucurat de o largă participare a publicului, peste 240 de invitați având posibilitatea să urmărească prezentări ale lectorilor din România și Marea Britanie. Conferința a abordat teme precum raportul dintre universalism și specificul național în francmasonerie, rolul francmasoneriei în promovarea valorilor democrației, contribuția francmasoneriei la dezvoltarea culturală și științifică a României, cum era privită francmasoneria în perioada comunistă, care au fost efectele antimasonismului în societatea civilă promovat de unii promotori ai fenomenului sau efectele logosului în propagarea armoniei și înțelegerii între oameni.

Lucrările au fost prezentate de:

Cătălin Turliuc – Iași, profesor – doctor, Academia Română, Filiala Iași – “Francmasoneria între universalism și specific național”.

Cristian Moşneanu – București, istoric, autor, referent Librex Publishing – “Francmasoneria în presa comunistă din România”.

Alexandru Rufanda – Londra, istoric al Francmasoneriei, autor, Bolton University – “Nicolae Paulescu – omul din spatele măștii academice”.

Ovidiu Lazăr – Iași, conf. univ dr. Universitatea de Artă G. Enescu, regizor Teatrul Național din Iași – “Despre cuvânt, fundament al educației”.

Conferința a fost precedată de o serie de tururi ghidate în Muzeul Francmasoneriei din Oradea. Aproximativ 150 de invitați au putut astfel afla istoria construirii Templului Lojii Regele Ladislau din Oradea dar și amănunte inedite din tumultoasa viață a francmasoneriei orădene de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Cu această ocazie a fost lansată, în prezența autorilor, cartea “Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă”. Cătălin Turliuc, Cristian Moşneanu și Alexandru Rufanda dar si editorul lucrarii, Ovidiu Lazăr, au susținut scurte prezentări și au oferit autografe participanților. Cartea a fost publicată de editura Junimea (Iași) în anul 2024. Lucrarea, în mare parte, analizează fenomenul antifrancmasoneriei în România interbelică și modul în care acesta a influențat evoluția politică și socială a țării. Poate fi comandată de la editura Junimea.

https://www.youtube.com/watch?v=Ol0l26p4tnM&t=21s

 

Conferința „Educație și societate. Francmasoneria în contextul lumii moderne”

Asociațiile Țara Celor Trei Crișuri, Emanuil Gojdu, Aurel Lazăr, Cultură în Mișcare, în parteneriat cu Muzeul Francmasoneriei din Oradea și Oradea Heritage au plăcerea de a vă invita – vineri, 23 februarie 2024 – la evenimentele ocazionate de Conferința “Educație și societate. Francmasoneria în contextul lumii moderne”. Accesul la aceste evenimente este gratuit.

PROGRAM:

  • 14.30 – 15.30 – Tur ghidat în Muzeul Francmasoneriei. Muzeul Francmasoneriei Oradea, Str. Armatei Române, 4.
  • 15.30 – 16.30 – Lansare de carte, C. Turliuc, C. Moșneanu, A. Rufanda – ”Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă”. Muzeul Francmasoneriei Oradea, Str. Armatei Române, 4.
  • 17.00 – 19.30 – Conferința “Educație și societate. Francmasoneria în contextul lumii moderne”. Sinagoga Sion Oradea, Str. Independenței, 22.

Link pentru înscriere AICI.


Francmasoneria între universalism și specific național

Francmasoneria are și a avut încă de la geneza sa modernă un dublu aspect care poate părea celor neinițiați un adevărat paradox: este un universalism prin valorile și principiile care stau la baza sa și, în același timp, cultivă identitatea și cultura națională, valorile sale specifice și toată contribuția acestora la patrimoniul cultural mondial. Această realitate, paradoxală în ochii unora, are și alte fațete în cazul acestei forme particulare a asociaționismului fraternal modern cum ar fi raporturile între tradiție și progres, secret și arcană, întrajutorare a membrilor și caritate pentru comunitățile în care acționează ș.a.m.d. Care ar fi valorile încadrabile universalismului francmasonic? Acestea pot fi rezumate la bunăvoință, ajutorare, onestitate, iertare, loialitate, responsabilitate și prietenie. În lumea inițiaților aceste valori se traduc în empatie trăită prin egregor, întrajutorare fraternă, rectitudine morală, toleranță, asiduitate în lucrarea din Loji, asumarea egalității în Loji și recunoașterea ierarhiilor generate de cunoașterea specifică Francmasoneriei, fraternalism. În lumea modernă și contemporană universalismul masonic s-a concretizat în afirmarea și susținerea concretă a drepturilor și libertăților individuale, a căutării adevărului prin toate formele de cunoaștere, a promovării constate a valorilor democrației liberale, a combaterii extremismelor de toate facturile din comunitate etc.

În legătură cu specificul național și modul în care Francmasoneria regulară îl asumă și deopotrivă îl cultivă se poate constata cu ușurință că Francmasoneria este în prima linie a afirmării naționale suverane – în accepțiunea clasică a definiției suveranității – ea este în fruntea promovării valorilor naționale prin susținerea și afirmarea culturii înalte și populare, prin sprijinul constant adus plus variantelor din toate domeniile cunoașterii, prin păstrarea și promovarea ”nucleului dur” al identității naționale dezbărate de xenofobie, intoleranță religioasă și confesională, discriminare de orice fel, prin cultivarea meliorismului și a credinței în perfectibilitatea oamenilor de orice extracție socială și/sau confesională. La toate acestea se pot adăuga firește și alte aspecte semnificative în contextul temei abordate de mine.

Conchidem afirmând compatibilitatea deplină între universalismul francmasonic și cultivarea identității și specificului național într-o lume a interdependențelor accentuate, a ”străpungerilor” din tehnologie și cunoaștere, a amenințărilor reprezentate de transumanism în toate variantele sale.


Nicolae Paulescu – omul din spatele măștii academice

Ridicat în slăvi pentru reușitele sale academice, invocat de către conspiraționiști în teoria  furtului descoperirii insulinei, blamat de cei care au avut de suferit de pe urma prigoanei legionare, suspectat că ar fi fost francmason, adulat de către naționaliștii radicali – cine a fost de fapt Nicolae Paulescu, omul din spatele titlului academic? Pornirile sale antimasonice, îndârjirea de care a dat dovadă în combaterea Francmasoneriei aveau drept mobiluri ascunse vaste teorii conspiraționiste și o ură atroce față de etnicii evrei, pe care îi considera a fi responsabili pentru toate problemele care se abătuseră asupra României. Aclamat pentru discursul său academic, i se trec cu vederea discursurile sale cu tentă rasială, calomniile la adresa Fracmasoneriei și chiar mitomania în care se pierduse atunci când publica broșurile din seria ”Degenerarea rasei jidănești”. Afirmatiile sale cu privire la ”arianism”, impulsivitatea discursului antisemit , instigările la ură pe principii rasiale și pseudo-argumentele elucubrante sunt date uitării sau chiar necunoscute în totalitate, unele scrieri ale lui Paulescu mai purtând încă griful ”interzis”, sfidând principiile eticii academice și pe alocuri jurământul lui Hipocrate depus atunci când absolvise medicina la Paris. E timpul să descoperim omul din spatele măștii Paulescu.


Francmasoneria în presa comunistă din România

Tema aleasǎ pentru prezentare  a apărut ca o consecinţă a căutării răspunsului la întrebarea dacă, odată cu apariția regimului comunist și, implicit, la scurt timp după interzicerea francmasoneriei, s-au mai regăsit în presa din România articole referitoare la această asociațiune. Acest demers vine ca o continuare firească a altor studii privind abordarea subiectului francmasoneriei în presa din perioada interbelică, precum și din timpul Primului Război Mondial. Departe de a putea fi considerată o abordare exhaustivă, studiul se bazează pe cercetarea colecțiilor de presă din perioada 1945-1989, pe care le-am considerat relevante din punct de vedere al impactului asupra publicului. După identificarea articolelor legate de subiect, obiectivul pe care ni l-am propus a fost acela de a analiza în ce fel de publicații se regăsesc astfel de scrieri. Acestea erau în mare parte publicații de cultură, ceea ce nu e surprinzător având în vedere faptul că acest tip de publicaţii erau instrumente-cheie în propaganda promovată de Partidul Comunist Român pentru impunerea propriei ideologii. Ne-am propus să delimităm cele trei perioade distincte care sunt strâns legate de evoluția și direcția scrierii articolelor. De asemenea, vom realiza o sumarizare cronologică a informațiilor descoperite în articolele care abordează tema francmasoneriei și vom analiza cum acest tip de scrieri a evoluat, s-a integrat și s-a aliniat în contextul politic intern și internațional de atunci, context care, așa cum știm, nu a fost unul liniar.


Despre cuvânt, fundament al educației

Trăim într-o lume în care neîncrederea în Cuvânt a devenit cronică. Tinerii, contaminați de device-uri, comunică, învață, trăiesc din și prin abrevieri și anglisme tehnice, ignorând aproape total conținutul de sensuri și de stări al cuvintelor. Cei maturi, presați de limbajele de specialitate tot mai agresive și tot mai acaparante, au căpătat o neîncredere aproape organică în Cuvânt și în puterea lui de cunoaștere, de autocunoaștere, de comunicare ideatică și emoțională. Fără cuvinte gândite, simțite, ba chiar caligrafiate manual, nu există o educație adevărată, vie, profundă, perenă și eficientă. Se (mai) poate face ceva?

Pentru Masonerie, Cuvântul are virtuți ritualice, dar și profunde semnificații esoterice. În Evanghelia după Ioan, una din cărțile de capatâi ale Masoneriei, se spune ferm: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și toate din ce s-au făcut prin El s-au făcut.” Așadar, Cuvântul este Viață, are conținut ontologic, dar este și o cale esențială de cunoaștere. Prin încrederea în Cuvânt, oamenii devin mai buni, învață să se cunoască și pot să comunice autentic. Într-un fel sau în altul, Cuvântul ne modelează destinele umane, dar conferă și stabilitate în interiorul Frăției.

 


Lansare de carte
C. Turliuc, C. Moșneanu, A. Rufanda
Conspirație și democrație. Extremisme și antifrancmasonerie în România precomunistă

 

La o privire, fie și superficială, asupra istoriei umanității din momentul apariției primelor forme de organizare socială, complotul, conspirația și alte diverse forme de uneltire împotriva puterii și a ordinii stabilite au populat imaginarul social și s-au dovedit a fi realități istorice de necontestat. 

Motivele care au stat la baza unor asemenea desfășurări potrivnice unui status-quo, în general acceptat, au fost dintre cele mai diverse: dorința de putere, accesul la resurse de naturi diferite (economice, financiare, de capital simbolic etc.), motivații religioase sau confesionale, ideologice ș.a.m.d. Pericolul real sau perceput al unor asemenea amenințări reale ori imaginate la ordinea instituită a folosit decidenților în exercițiu pentru a-și prezerva și consolida propria putere, a stimula coeziunea internă (ingrupală), a facilita manipularea celor aflați sub conducerea lor, în fine, a instrumenta generalul instinct al tuturor speciilor fight or flight (luptă sau fugi). Toate mișcările și formulele asociative al căror scop a fost și este schimbarea, de regulă bruscă și violentă cel mai adesea, a ordinii existente și a ierarhiilor de putere din societățile unde acestea au apărut au drept numitor comun secretul. 

Din punct de vedere istoric, societățile secrete își au rădăcinile în vechile tradiții orientale, iar „cultul misteriilor” este atestat în lumea greco-romană – exemplul cel mai vechi fiind cel al Eleusis-ului care datează cu circa un mileniu și jumătate înainte de era creștină. Prima dintre Fraternitățile despre care avem știință este cea a pitagoreicilor (secolul al VI-lea î.H.) din Crotona, desființată violent ca urmare a unei revolte populare provocate de caracterul ei aristocratic și ocult. 

Secretul (etimologia cuvântului este latinescul secretus) este definit ca ceea ce este ținut ascuns și rămâne necunoscut, tainic și ferit de ochii celorlalți, nemărturisit și aparținând spațiului intim, privat. Înțelesul și funcțiile secretului au constituit subiectul predilect al multor autori din varii câmpuri ale cercetării și/sau literaturii și ceea ce este relevant pentru demersul nostru este afirmația, neasumată practic de Francmasonerie, că ea ar fi o societate secretă (o organizație conspirativă constituită în ascuns). 

Francmasoneria afirmă despre sine că a fost și este un ordin inițiatic, o confraternitate discretă și nu una clandestină ai cărei membri (adepți) nu împărtășesc un secret sau mai multe ci, „secretul” ei, în măsura în care el există, este trăirea individuală a asumării unei spiritualități sapiențiale care nu este de natură religioasă (Franc-masoneria nu este despre mântuire colectivă), ci de ordinul unei dorite perfectibilități morale a fiecăruia dintre membrii ei. De aici și polemicile cordiale, sau nu, legate de afirmații precum: „Te naști francmason și nu devii unul”, „Franc-masoneria este o elită exclusivistă rezervată unor categorii sociale restrânse”, „Francmasoneria trebuie sau nu regândită la dimensiunea provocărilor de astăzi” ș.a. 

Francmasoneria și inițiații ei nu au secrete (ritualurile, învățăturile, valorile și principiile ei sunt de mult publice prin tipărire și răspândirea lor inclusiv în social media) și nici nu folosesc îndeobște acest termen, ci vorbesc despre arcane. Termenul arcană a fost definit la începutul epocii moderne ca fiind „un lucru secret, necorporal și nemuritor, care nu poate fi recunoscut de om altfel decât prin experiență”. O taxonomie a arcanelor, după natura lor, se poate prezenta astfel: arcana naturae (secretele naturii), arcana Dei (secretele lui Dumnezeu), arcana imperii (secretele statului), arcana mundi (secretele lumii) arcana cordis (secretele inimii), arcana artis (secretele meșteșugurilor) etc. Evident, există și arcanele Francmasoneriei, după cum, urmând tradiția lui Paracelsus există și arcanele medicinei (virtutes) care se referă la puterea vindecătoare a substanțelor (unele rezultat al alchimiei) folosite pentru trata-mente. 

Așa cum se poate sesiza, există diferențe notabile între secret (secretum) și arcane. În timp ce secretul este ceea ce în principiu poate fi cunoscut (dimensiunea gnoseologică), arcana presupune experimentarea și trăirea lui (dimensiunea deopotrivă gnoseologică și ontologică). Discuția poate fi dusă mai departe dacă introducem și termenul ocult sau mister (misterii). Încărcătura semantică a acestor termeni, istoric constituită, trebuie bine înțeleasă pentru că adesea ea poate genera confuzii în mintea celor mai puțin familiarizați cu domeniul. Astfel, dacă în perioada premodernă au existat profesori de secrete (professori deʹ secreti) o ocupație acceptată și validată în epocă, cărțile dedicate secretului au continuat să apară până la începuturile timpurilor moderne ele fiind, de fapt, manuale cu instrucțiuni care asigurau cunoștințele necesare în domeniul tehnic sau medical cu precădere.

Putem rezuma cumva cele afirmate mai sus în raportul dintre secret și arcană, în contextul studiului Francmasoneriei, aplicând formula deja consacrată a diferenței dintre emic și etic. Astfel, „secretul” ca practică sau atribut al organizării francmasonice trebuie înțeles ca fiind o formulă la baza unei sociabilități bazată pe încredere, ca o adevărată interfață între opacitate și transparență. Francmasoneria va fi mereu înțeleasă diferit de adepții săi versus cei din afara acestei structuri care au percepții diferite asupra „secretului” și rostului acestuia.

Lansare de carte și spectacol sonor: Dezleganie ’23. Jurnal de călătorie în sunete și imagini

Marți, 19 septembrie, ora 19.00, în Amfiteatrul Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex (str. Armatei Române, nr. 1/A), va avea loc lansarea volumului: „Dezleganie ’23. Jurnal de călătorie în sunete și imagini” , vol. II, de Sergiu CORBU Boldor, apărut la Editura Ordo Ab Chaos din Zalău. Evenimentul va fi însoțit sonor de fragmente din spectacolul „Dezleganie (Ritualul)”, susținut de artistul sălăjean Sergiu Corbu Boldor. 

Vor vorbi despre volum: Loredana Muntean, lector univ. dr. la Universitatea din Oradea; Flavius Bunoiu, președinte Cultura în Mișcare; Camelia Bușu, jurnalist la Jurnalul Bihorean. Evenimentul este moderat de Luiza Mitu, managerul Proiectului CORBU.  

Sergiu CORBU Boldor: „Când scriam la teza mea de doctorat dedicată jurnalului de călătorie ca mijloc de reflecție antropologică, m-am străduit să dovedesc cât de pertinent este acest gen de literatură pentru a fi asumat de știință ca o cale spre înțelegerea diferitelor culturi, fie altele, fie propria cultură. Am încercat să interpretez numeroasele perspective, să mă agăț de toate instrumentele specifice unei cercetări științifice. Și te trezești cu un jurnal ca Dezleganie, despre care știi că este un jurnal de călătorie, dar o călătorie altfel, spre tainele unui act artistic, iar partea asta de spirit este atât de evidentă, încât nu poți să urmărești strict traseul mundan al turneului.

Daniela Micu, fragmente din postfață la „Dezleganie ’23. Jurnal de călătorie în sunete și imagini”, vol. II, de Sergiu Corbu Boldor: “Nu m-am referit deloc la fotografiile care se împletesc cu textul. Ele sunt creatoare de stare și completează perfect jurnalul, dar ar putea oricând să stea pe simeze. Recunosc că mi-ar fi greu să-mi mai închipui un jurnal al lui Sergiu fără aceste mici recompense vizuale, deși el este un „sculptor al sunetului”. Chiar dacă scurt ca întindere, jurnalul permite căi complexe de abordare, pe mai multe niveluri, ale textului dispus în straturi fine, care se pot întrerupe la orice treaptă de dezvoltare spirituală de care dispune cititorul.”

Sergiu CORBU Boldor a absolvit Universitatea de Muzică din Oradea cu specializările Pedagogie muzicală și Interpretare vioară. Pe lângă vioară, Sergiu CORBU Boldor a studiat ca instrumente secundare: chitara, chitara electrică, chitara bass, percuții, mandolină, fluier, caval, drâmbă.

Are o experiență de peste 15 ani pe scenele mari ale industriei muzicale. A urcat pe scenele naționale și internaționale, performând la vioară, împreună și alături de nume ca: Phoenix, Celelalte Cuvinte, Partizan, Dirty Shirt, Semnal M, Taxi, Hara, farfarello, Haggard, Guano Apes. A fost membru fondator la trupa Azepam din Oradea și violonist la trupa Popa Șapcă din Timișoara. A inițiat și coordonat propriile proiecte muzicale ca: AD HOC, 2 fire 2 paie, Intensitate Epic Sonoră. În prezent colaborează ca violonist cu trupa Hara și corul All’s Choir, muzicieni din Opera Națională Română și Filarmonica George Enescu București.

Din 2017 este inițiatorul și coordonatorul Proiectului Muzical CORBU. 

În 2021 Sergiu Corbu Boldor, alături de Liviu Farcaș și Victor Mihai, a realizat live coloana sonoră a celor 25 de ore și 30 de minute de spectacol din cadrul proiectului manifest „Hektomeron” al Teatrului Național „Marin Sorescu”. 

În 2022 a realizat concertul-spectacol „Din Furtună”, în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare, organizat de Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova. 

Mai multe detalii despre activitatea artistului aici:  http://panacorbului.ro/

Eveniment Facebook aici: https://www.facebook.com/events/6576664589086547/

Tudor Vladimirescu și Revoluția Greacă de la 1821

Vă invităm la o nouă Conferință Cultură în Mișcare: “Tudor Vladimirescu și Revoluția Greacă de la 1821” susținută de dl. Tudor Dinu, profesor doctor abilitat, Universitatea din Bucureşti.

Evenimentul va avea loc în data de 9 martie 2023, ora 17.00, Restaurant XO, Oradea, Strada Sfântul Apostol Andrei, Nr. 24, (parterul blocului Prima Panorama).

Participarea este gratuită, pe bază de invitație, în limita a 50 de locuri disponibile. 

Solicitări pentru invitații: 0751 254 234 (SMS/WhatsApp).


În manualele noastre de istorie, Eteria și Revoluția Greacă începută în Principate apar doar ca o simplă paranteză la mișcarea lui Tudor Vladimirescu. Iar aceasta din urmă, la rândul ei, este tratată mai degrabă confuz, deși, în mod paradoxal, figura celui care s-a visat domn al Țării Românești stă la loc de cinste în panteonul istoric național. Evenimentele anului 1821 sunt, astfel, unul dintre episoadele prea puțin cunoscute de pasionații de istorie de la noi, în pofida consecințelor pe care le au până azi: ele reprezintă mișcarea tectonică ce a pus spațiul românesc pe orbita modernității – momentul auroral al evoluției noastre europene. 

Tudor Dinu, cunoscut prin explorările sale monografice în lumea fanariotă, a cercetat exhaustiv izvoarele istorice, atât românești, cât și grecești – majoritatea, inaccesibile istoricilor de la noi –, precum și sursele în alte limbi, și a trecut prin toate locurile care au fost martorele intrigilor, luptelor și masacrelor acelui an cumplit. A reușit astfel să contureze, la aniversarea a două veacuri de la mișcările revoluționare, o imagine unitară și credibilă, neviciată de agende naționaliste sau partizanate ideologice. Insurecția pandurului gorjean capătă acum un sens istoric, ca secvență a luptei de eliberare a grecilor și, într-o perspectivă mai largă, a popoarelor creștine din Balcani. Aducându-ne în fața ochilor, ca într-un vast platou cinematografic, sute de personaje și de întâmplări, Tudor Dinu recompune pentru prima dată epopeea eteristă, în care se împletesc tragicomicul, sordidul și cel mai autentic eroism.


TUDOR DINU este profesor doctor abilitat la Universitatea din Bucureşti, unde predă limba, literatura şi civilizaţia greacă, și doctor honoris causa al Universității Democrit din Grecia. 

A susţinut prelegeri şi conferinţe ca profesor invitat la universitățile din Atena, Cipru, Berlin, Hamburg, Lund, Kiev, Brno, Sofia și Plovdiv, precum şi la mai multe societăţi ştiinţifice din Grecia. În ultimii ani a participat la cele mai importante congrese internaţionale de studii neoelene (Atena, Salonic, Ioannina, Chania, Chios, Paros, Komotini, Nicosia, Paris, Granada, Lund, Veliko Tîrnovo, Tbilisi). În 2014 a fost ales și în 2018 reales secretar general al Societăţii Europene de Studii Neoelene. Lucrările sale dedicate unor chestiuni de filologie, istorie, civilizație greacă veche, bizantină şi postbizantină, dar şi elenismului din Țările Române au fost tipărite în România, Grecia, Cipru, Franţa, Cehia, Letonia, Ucraina şi Georgia. Totodată, Tudor Dinu a publicat traduceri atât din autori antici (Aristofan, Plutarh, Iamblichos, Seneca, Plinius Maior), cât şi moderni (Iannis Ritsos, Nikos Engonopoulos, Andreas Embirikos, Hristos Yannaras etc.). Este fondatorul şi redactorul-şef al primei reviste româneşti de studii neoelene, Neograeca Bucurestiensia.


Pe afiș: Vinzenz Katzler, Prințul Alexandru Ipsilanti înalță steagul independenței în piața centrală din Iași, 6 martie (stil nou) 1821, Viena, 1851. Cromolitografia este reprezentativă pentru imaginarul artistic eroizant legat de Revoluția Greacă: Alexandru Ipsilanti este înfățișat ca un bătrân cu barbă albă, deși în 1821 avea doar 29 de ani; poartă uniformă de ofițer rus și ține în mâna dreaptă, pe care, de fapt, o pierduse în bătălia de la Dresda (1813), un steag roșu pe care se poate citi cuvântul german Unabhängigkeit (independență) – în realitate drapelul Eteriei era albastru închis, cu o pasăre phoenix și deviza: „Mă înalț din cenușă“. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, înalță o cruce aurie, binecuvântând lupta pentru independență a grecilor. De o parte și de alta, revoluționarii sunt înveșmântați în frumoase costume de arnăuți.

Cartea poate fi achiziționată AICI.