Oradea – Bihor, starea actuala si perspective de dezvoltare

Oradea – Bihor, starea actuala si perspective de dezvoltare

Afis

In 1 octombrie va invitam la o intalnire cu trei specialisti care ne vor vorbi despre situatia actuala a orasului si a judetului nostru si despre perspectivele de dezvoltare pentru anii urmatori.
Asa cum v-am obisnuit, participarea la aceste conferinte este gratuita dar se face pe baza de invitatie. Daca doriti o invitatie, va rugam sa ne trimiteti un mesaj la contact(@)culturainmiscare.ro

Program:
18.00 – 18.30 – Primire invitați
18.30 – 19.00 – Prezentare Adrian Hatos
19.00 – 19.30 – Prezentare Ciprian Moldovan
19.30 – 20.00 – Prezentare Norbert Petrovici
20.00 – 20.30 – Întrebări şi răspunsuri cu invitaţii
20.30 – 21.00 – Degustare de vinuri


Speakers:

Adrian Hatos 

Titlul prezentarii: Reflectii privind perspectivele de dezvoltare ale orasului

Profesor universitar, Departamentul de Sociologie-Asistenţă Socială, Universitatea Oradea.


Ciprian Moldovan

Titlul prezentarii: Starea infrastructurii Judetului Bihor si recomandari de investitii pentru perioada 2014-2020 (drumuri judetene, apa-canal, drumuri comunale si infrastructura sociala)

Lector dr. universitar, Departamentul de Geografie Regională și Planificare Teritorială, Facultatea de Geografie, Universitatea Babeș-Bolyai

România de astăzi prezintă un tablou complex: speranțe mari și un potențial de dezvoltare remarcabil, în contextul provocărilor permanente din multe sectoare vitale. Este clar că țara mai are încă mult până să poată oferi cetățenilor săi – tuturor cetățenilor, inclusiv celor săraci și marginalizați – infrastructura și serviciile publice de care au nevoie ca să beneficieze cu toții de avantajele dezvoltării și să creeze și alte avantaje. Există multe exemple de discrepanțe care se observă cu ochiul liber (de exemplu: infrastructura deficitară de transport, lipsa accesului la apă și canalizare în anumite zone rurale, infrastructură socială deficitară, problemele legate de guvernanță etc.).

Prima prioritate este să se investească în îmbunătățirea conectivității și a accesibilității (atât în cadrul zonelor dezvoltate, cât și între zonele dezvoltate și cele rămase în urmă), permițând oamenilor să profite de oportunitățile din România și din străinătate. În al doilea rând, în special în zonele mai slab dezvoltate, ar trebui să se investească în instituții funcționale care să le asigure comunităților un nivel de trai de bază – în esență, același start în viață pentru toți cetățenii (inclusiv apa curentă, canalizare, electricitate, școlarizare în condiții bune, sănătate etc.).

Voi prezenta starea actuală a infrastructurii din cadrul domeniilor mai sus menționate, venind apoi cu propuneri și prioritizări ale investițiilor pentru perioada de finanțare 2014-2020 pe drumuri județene (POR și PNDL), apă-canal (POIM și PNDL), drumuri comunale și infrastructură socială (sănătate, educație, cultură și sport).


Norbert Petrovici

Titlul prezentarii: Mișcarea zilnică a persoanelor ocupate și distribuția activităților economice în Județul Bihor (ocupații, educație, vârstă, sectoare de activitate)

Lector dr. universitar, Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea Babeș-Bolyai

Incepand cu anul 2010 România cunoaște un veritabil boom industrial, atât raportat la cifrele din decada precedenta, cat si la nivel european. Creșterea numărului de salariați și a aportului adus de industrie la formarea PIB-ului este puternic legată de relocarile post-criza a capitalului Vest-European în România. Paralel, avem creșteri semnificative ale producției și exportului de produse agricole, cu toate că aportul agriculturii la formarea PIB-ului a scazut constant. Aceste tipuri de transformari au o geografie aparte. Bihorul este un județ în care, pe de o parte avem noi platforme industriale și spații de producție puternic legate de capitalul transnațional, pe de alta parte avem noi forme de comasare a terenurilor agricole și investitii in agricutultură intensivă în capital. Aceste transformări sunt legate de si au efect direct asupra compoziției forței de muncă, navetismului, mobilității intra-urbane.

Voi explora, in prezentarea mea, distribuția forței de muncă la nivel de județ pe sectoare, mișcările zilnice ale populației și relația localităților din județ cu orașul Oradea. Voi analiza transformarile din ultimii cinci ani ale economei și efectele de mobilitate/trafic în județ și oraș.


Parteneri eveniment:

ARED, QUEEN’S PUB, KOSHER, BUSINESS NEWS, SAPIENT CREATIVE

Evreii din Oradea – peste 200 de ani de istorie

afis evrei (2)

Trei podoabe arhitecturale ale comunităţii iudaice orădene

Articol din revista Business News

Primele consemnări răzlețe au avut loc în jurul anului 1660, ca abia în 1715 să fie semnalate oficial primele informații despre evreii din Oradea. Această comunitate, după ce legislația i-a oferit o mai mare libertate de mișcare și practicarea meșteșugurilor, a avut o contribuţie majoră la dezvoltarea urbei delimitate de râul Criș și părâul Peța.

Diversitatea de stiluri arhitecturale prezente în Oradea este o dovadă vie a perioadelor în care orașul a cunoscut ciclurile sale de dezvoltare, influențele occidentului și bunăstarea unor oameni care au avut un rol hotărâtor în transformarea societăţii orădene. În anii 1870, stilul eclectic pătrunde și în țara noastră, fiind reprezentat de un important grup de monumente nobiliare sau domnești, religioase, cu caracter socio-cultural sau de locuințe.

În perioada interbelică, când comunitatea iudaică reprezenta 34% din populaţia oraşului (acum evreii nu depăşesc 0,2%), în Oradea existau 21 de sinagogi şi alte 7 case de rugăciuni. Numărul mare de lăcaşe se datora şi prescripţiei menţionate în Tora care face referire la distanţa maximă până la care un evreu poate să o parcurgă într-o zi de Shabat, ca să nu fie considerată muncă. Un drum de Shabat poate să aibă în jur de 500 de paşi până la Casa lui Dumnezeu.

Prima clădire construită în acest stil nou, eclectic, la Oradea a fost Sinagoga neologă Sion, aflată pe strada Independeței. Cu toate că cei din comunitatea evreiască au mai construit două sinagogi în Velența, pe locul actualei aripi noi a Maternității, prima în 1803, iar a doua în 1851, ambele construcții impunătoare ca dimensiune și stil, noua sinagogă de pe malul Crişului Repede vine să reflecte evoluția comunității de până atunci. După ruptură din 1870, comunitatea evreiască s-a scindat în două: cea ortodoxă și cea congresistă, ceea de-a doua primind ulterior numele de neologă. Sinagogii neologe Sion i-a fost pusă piatra de temelie în 9 aprilie 1877, ea fiind proiectată de inginerul șef al orașului, Busch David și construită de Rimanoczy Kalman senior. Planul pătrat al construcției are amplasat deasupra o cupolă uriașă cu tambur, marcată de ferestre înalte.

„Cupola e una falsă. Ce vedem noi din exterior, e un gol de 6-7 m deasupra tavanului, este o iluzie optică, ce a devenit o emblemă a oraşului”, povesteşte arhitectul orădean, Cristian Puşcaş.

Interiorul are o decoraţie exuberantă, suprefeţele interioare fiind acoperite în întregime cu ornamente tipic orientale, iar în adâncimea zidului principal, orientat spre est este amplasat chivotul în care se păstra sulurile Torei. Pe arcul aflat deasupra chivotului se află tablele legilor lui Moise, care conţin primele cuvinte ale fiecărei legi. Conform ritului neolog, podiumul destinat citirii Torei se află în mod similar bisericilor creştine lângă peretele de est. Intrarea în sinagogă se face de pe partea vestică, bărbații intrând prin trei uși în arc semicircular, iar femeile prin două uși rectangulare amplasate pe partea laterală a fațadei. Fațada principală aflată pe strada Independeței este ceea mai reprezentativă parte a sinagogii datorită ferestrelor în plin centru, delimitate cu semipilaștri. Fereastra aflată în mijloc este cea mai impunătoare datorită dimensiunii acesteia, ea fiind accentuată pe cele două laturi de semicoloane duble.

Lucrările s-au derulat în chip alert, sinagoga fiind încoronată în mai 1878 cu cupolă. Steaua lui David a fost aşezată pe vârful cupolei la data de 5 iulie, iar edificiul a fost finalizat pe 24 septembrie 1878.  

Comunitatea evreiască ortodoxă, în anul 1890, a construit un alt lăcaș de cult în același stil eclectic. Această construcție se află situată pe strada Mihai Viteazul și a fost zidită după proiectul arhitectului Bach Nandor. Planul acesteia este unul rectangular, având fațada principală mai bogat ornamentată față de restul volumului. Viraliile aflate atât în partea din față, cât și în lateralele construcției se termină în arc de cerc, iar forma simetrică a acestora completează în mod simetric nivelul parterului. Elementul principal al spaţiului interior este bima amplasată în poziţie centrală (care este o masă pentru citirea Torei), iar opus acesteia în peretele estic (mizrah) se află nişa grandioasă, cu închidere semicirculară şi coloane, ocupată de chivot. Chivotul, de altfel dulapul Torei, este încoronat de ornamente cuprinzând tablele legii aduse de Moise, iar coloanele cu capiteluri ornamentale ce decorează dulapul, susţin o cornişă pe care se găsesc motive reprezentând terminaţia sulurilor Torei.

Dintre decoraţiile interiorului trebuie remarcat pictura decorativă cu motive geometrice stilizate a pereţilor şi bolţilor, care emană o atmosferă orientală.

 Anul 1927 reprezintă data în care orașul de pe Crișul Repede beneficiază de un proiect antebelic, construit și acesta în același stil eclectic. Sinagoga Achvas Rein situată pe strada Primăriei preia elemente din neoclasic, baroc, dar și elemente de inspirație maură. Această a treia sinagogă se diferențiază de celelalte două prin lipsa picturii murale interioare. Din analiza planimetrică se deduce încadrarea sinagogii în rândul sinagogilor ortodoxe cu bimahul (amvonul) amplasat în centrul sălii de procesiuni și dulapul Torei în peretele estic al clădirii.

Cele trei lăcașe de cult, intrate recent într-un amplu proces de recondiționare, reprezintă o moștenire arhitectonică care a dăinuit de-a lungul vremii. Stilul arhitectural în care acestea sunt încadrate oferă Oradiei o gamă largă de reprezentări artistice, influențele occidentului și evoluția economică a locuitorilor fiind vizibil ilustrate.

Bune practici in regenerarea urbana

afis

Bune practici in regenerarea urbana

 Organizator: Cultura in Miscare

Parteneri: Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor & Democratilor din Parlamentul European,  Kosher Wine, Coffee & Jazz, Business News, Sapient Creative

 

Speakers:

Regenerare urbană prin punerea în valoare a patrimoniului cultural construit

Lect. univ. dr. Sorin Vlad PREDESCU

Director Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş

Preşedinte Consiliul Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Centrul Istoric al municipiului Timişoara – modalităţi de punere în valoare a patrimoniului arheologic

Arhg. dr. Victor BUNOIU

Consilier Patrimoniu Imobil Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş

Arh.  Tamas Emodi, Oradea

Program:

18.00 – 18.30 – Primire invitaţi

18.30 – 19.00 – Prezentare Lect. univ. dr. Sorin Vlad PREDESCU

19.00 – 19.30 – Prezentare Arhg. dr. Victor BUNOIU

19.30 – 20.00 – Prezentare Arh.  Tamas Emodi

20.00 – 21.00 – Întrebări şi răspunsuri cu invitaţii Degustare de vinuri

Double Tree by Hilton, Aleea Ștrandului 9, Oradea 410051, sala Varadinum

Intrarea doar pe baza de invitatie.

Viata si activitatea lui Emanuil Gojdu

flyer GOJDU

Data: 26 februarie 2015 – Conferinta cu subiectul Viata si activitatea lui Emanuil Gojdu

Loc: Oradea, judetul Bihor, Romania, Hotel Hilton Conference Room (Aleea Ștrandului 9, 410051)

Public: 100 persoane

Speakers: Tiberiu Boca – Szeged, Hungary, romanian journalist for the National TV Station of Hungary.

                      Maria Berényi – Budapest, Hungary, Director of The Institute for Romanian Research in  Hungary.

Scopul acestei conferinte este acela de a contribui la cunoasterea si promovarea valorilor si personalitatilor locale,  nationale si europene si, in subsidiar, de a coagula si a activa un segment important din intelectualitatea oradeana contemporana si de a mari gradul de implicare al acesteia in viata comunitatii.

In cadrul acestei conferinte intentionam sa prezentam comunitatii intelectuale locale speakeri relevanti din domeniile alese (din tara si strainatate). Publicul va putea participa gratuit, pe baza de invitatie.

Conceptul primei conferinte: Emanuil Gojdu – precursor al ideilor europene in Transilvania secolului XIX

In luna februarie a acestui an, vom organiza un eveniment la care vor participa aproximativ 150 de invitati. In cadrul acestui eveniment, vom difuza un documentar despre viata si activitatea cunoscutului politician / avocat, poiectia fiind urmata de o conferinta sustinuta de dna Maria Berenyi, director al Institutului de Cercetari al Romanilor din Ungaria (autoare a numeroase carti si articole pe tema Emanuil Gojdu). Toate acestea in contextul in care Emanuil Gojdu s-a nascut la Oradea (in anul 1802, luna februarie si a decedat la Budapesta, in anul 1870, tot in luna februarie).

Prin acest eveniment dorim atragerea atentiei asupra acestui simbol local si european, o adevarata personalitate, asupra vietii, activitatii sale de Mecena si asupra implicarii sale in comunitate prin bursele fundatiei care ii poarta numele si de care au beneficiat, de-a lungul vremii, alti ilustri romani: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza, Victor Babeș.

Documentare pe Corso 2013

unnamed1

“Leonard Cohen” (2010, regia: Tony Palmer, 106 min.) Regizorul britanic Tony Palmer a filmat cea mai mare parte a documentarului în timpul turneului european al lui Leonard Cohen din 1972. Considerat a fi pierdut timp de 38 de ani şi reconstituit în 2010, filmul reprezintă un portret surprinzător, atent şi impresionant al unui artist extraordinar. Tony Palmer este autorul unui număr impresionant de filme dedicate unor personalităţi muzicale,  atât din lumea muzicii rock, cât şi din lumea muzicii clasice. Este câştigător a peste 40 de premii internaţionale, printre care şi BAFTA şi Emmy.

„Soundtrack for a Revolution” (2009, regizori: Bill Gutentag, Dan Sturman, 83 min). Filmul este o retrospectivă a mişcării americane pentru drepturile civile, care a încercat să susţină, prin muzică, ceea ce nu se putea spune doar prin cuvinte. Muzica a devenit elementul unificator al comunităţilor de culoare împotriva violenţelor din partea populaţiei albe. Cu o coloană sonoră impresionantă (Joss Stone, Wyclef Jean, the Roots), filmul este câştigătorul multor premii internaţionale precum: Festivalul Internaţional de Film din Vancouver, Festivalul Internaţional de Film din Chicago şi altele.

„Micul maratonist” (2010, regia: Gemma Atwal, 90 min.) „Micul maratonist” este  o poveste  adevărată din acea parte de lume a Indiei aflată într-o dezumanizantă sărăcie, în care copiii sunt o sursă de câştig, fiind vânduţi sau exploataţi de către proprii părinţi şi de către reţele mafiote locale. Protagonistul filmului este unul dintre aceşti copii, care, însă, va ajunge o adevărată vedetă în postura de cel mai tânăr maratonist din India. Cel care îi schimbă destinul şi care îşi schimbă astfel şi propriul destin este o figură aproape eroică, un om care poate aduce speranţă pentru aceşti copii destinaţi decăderii. Filmul este o istorie tragică despre cât de mult poate învinge binele într-o lume a răului.

 “Bee Moldovan” (2010, regia: Valeriu Șova, Sergiu Cumatrenco, 57 min.) O familie de albine din Republica Moldova lucrează peste hotarele ţării, la fel ca şi personajele acestui film care au pornit în căutarea nectarului la Paris… Bee Moldovan este povestea unor basarabeni plecaţi in Franta, la Paris. În paralel, se deruleaza viziunea unui prisăcar despre poporul din Republica Moldova, viziune care conturează, metaforic, situatia geopolitică a Moldovei la ora actuală …

 „Războiul invizibil”  (2010, regia: John Pilger, 96 min.) „Războiul invizibil” dezvăluie şi, nu de puţine ori, demască rolul extrem de important al presei internaţionale în modul şi perspectiva din care publicul primeşte informaţii despre războaiele purtate de puterile occidentale de-a lungul ultimului secol – primul şi al doilea război mondial, războaiele purtate de Statele Unite ale Americii în Vietnam, războaiele recente din Iraq şi Afganistan. Un film despre manipulare mediatică, despre controlul presei de către guverne, despre propagandă şi despre etică şi moralitate, despre pactul dintre putere şi presă, „Războiul invizibil” este realizat de un fost jurnalist, John Pilger, el însuşi reporter de război, câştigător al premiilor BAFTA şi Emmy pentru documentarele realizate. Într-un ton ferm, cu adevăruri dure, spuse fără  menajamente, acest film se doreşte a fi o trezire la realitate pentru spectatorii săi, victime ale unei iluzorii libertăţi a presei şi ale unui fals acces la informaţie.