Category: Blog

Strategia pentru cultura si patrimoniu national 2016-2022

Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022 (SCPN 2016-2022) este un document de politici publice pe termen mediu care definește, în principiu, politica Guvernului României în domeniu, conturând un orizont al activității publice pentru o dezvoltare culturală echilibrată, durabilă, inteligentă, în beneficiul tuturor celor direct implicați în activități culturale și al societății în ansamblul său. Prin stabilirea unor obiective, direcții și măsuri necesare, SCPN 2016-2022 stă la baza deciziilor în domeniu și reprezintă un text de referință pentru toți cei interesați să dezvolte proiecte și programe culturale.

Pentru elaborarea sa, MC a revizuit Strategia Sectorială pentru Cultură și Patrimoniu Național 2014-2020 (SSCPN 2014-2020). Echipa formată din angajați ai MC, experți contractați și personal al INCFC a completat și actualizat date statistice, a reorganizat obiectivele și direcțiile de acțiune din documentul inițial și a adus modificări bazate pe consultări interne și cu organizații culturale, concluzii și recomandări ale unor studii și rapoarte și prevederi ale altor strategii naționale.

Descarcă documentul AICI.

Sursa foto.

Barometrul de Consum Cultural 2017

Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a fost lansat anul acesta (2017).

Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală lansează, în fiecare an, o ediție a Barometrului de Consum Cultural, cel mai amplu studiu de acest gen la nivel național. „Barometrul” măsoară tendințele asociate consumului cultural din România, fiind singurul studiu de acest tip din țară, construit pe modele europene similare. Barometrul de Consum Cultural are ca principal obiectiv analiza sectorului cultural din România din perspectiva indicilor de consum cultural. Studiul a fost conceput ca un instrument de lucru util pentru specialiștii din sectoarele culturale și creative, o analiză relevantă pentru reprezentanții autorităților publice centrale și locale, dar și o lectură interesantă pentru publicul larg.

Descarca Barometrul de Consum Cultural 2016 (format pdf)

Sursa informatii: INCFC

Propunere Cultură în Mişcare

Asociaţia Cultură în Mişcarealături de ceilalţi semnatari – intenţionează adreseze o propunere Primăriei Oradea. În perioada următoare dorim aflăm dacă propunerea noastră se bucură (sau nu) şi de sprijinul opiniei publice. În acest sens, invităm citiţi textul propunerii şi răspundeţi la final, prin completarea unui simplu formular online, la câteva întrebări care ne vor ajuta decidem asupra viitorului demersului nostru.


Domnule primar Ilie Bolojan
Domnule viceprimar Mircea Mălan
Domnule viceprimar Florin Birta

Asociaţia Cultură în Mişcare – împreună cu ceilalţi semnatari nominalizaţi – vă adresează prezenta propunere legată de restaurarea imobilului cunoscut public drept “Cinematograful Libertatea” din Pasajul Vulturul Negru.

Propunerea noastră vizează stabilirea destinaţiei acestui spaţiu drept Centru Cultural Interdisciplinar şi realizarea unui parteneriat public – privat între Primăria Oradea şi operatorii culturali privaţi din oraşul nostru care să vizeze folosirea în comun a acestui spatiu.

Considerăm că o astfel de măsură – materializată prin susţinerea iniţiativei culturale private şi prin conjugarea eforturilor celor două tipuri de operatori culturali – poate duce, pe termen mediu şi lung, la îmbogăţirea ofertei culturale existente şi la stimularea creşterii consumului cultural în oraşul nostru.

 

Această măsură ar răspunde următoarelor nevoi pe care le-am identificat:

1. Suntem conştienţi de numărul şi calitatea evenimentelor culturale desfăşurate în ultima perioadă, în Oradea. Însă, în momentul acesta, administraţia publică locală (Primăria Oradea) nu are o ofertă culturală proprie pentru orădeni, nu administrează şi nu finanţează (ca ordonator principal de credite) nicio instituţie/operator din domeniul cultural. Nu există o strategie culturală locală sau judeţeană. Evenimentele culturale din lista de finanţare a administraţiei publice locale au, mai degrabă, titlul de excepţie decât de regulă şi sunt, în general, evenimente în aer liber sau evenimente la care Primăria Oradea are rolul de co-finanţator, alături de alţi operatori culturali instituţionali sau privaţi. Propunerea noastră vizează schimbarea acestei stări de fapt prin asumarea, de către ambele părţi implicate, a unor roluri active, coerente şi coordonate în viaţa culturală a oraşului.

2. Operatorii culturali privaţi din Oradea (fundaţii, asociaţii, ONG-uri, artişti, creatori, etc) îşi irosesc ineficient eforturile în încercarea de a-şi asigura o continuitate în activitate şi de a oferi publicului acces la evenimente de calitate. Infrastructura culturală existentă este insuficientă şi/sau disponibilă la preţuri prohibitive pentru un privat care doreşte organizarea unor evenimente publice de calitate şi cu impact. Astfel încât, de multe ori, din considerente financiare, operatorii culturali privaţi îşi desfăşoară activitatea în spaţii alternative, improprii sau inadecvate creării şi consumului de acte culturale (în restaurante, săli de conferinţă ale hotelurilor, chirii în diferite spaţii private, etc). Pentru exemplificare, ataşăm acestei propuneri raportul de activitate Cultură în Mişcare pentru anii 2015-2016. Puteţi aproxima după acest document câţi bani s-au cheltuit pe închirieri de săli, logistică şi promovare, bani care ar fi putut fi cheltuiţi pentru crearea altor evenimente dacă ar fi existat acest Centru Cultural pe care îl propunem.

3. Publicul orădean nu beneficiază de condiţii optime pentru un consum cultural constant, consistent, diversificat, confortabil şi previzibil. Consumul cultural local se bazează preponderent pe produsele instituţionalizate oferite de Consiliul Judeţean Bihor prin operatorii săi clasici (Teatru, Filarmonică, Bibliotecă, etc) şi pe produsul cultural privat, creat şi oferit în condiţiile precare descrise mai sus.

4. Creatorii privaţi de produs cultural local (artişti, interpreţi, antreprenori, etc) nu beneficiază de condiţii optime de lucru şi de prezentare publică. Munca lor în astfel de condiţii dar şi prezentarea unui eveniment cultural în condiţii improprii scad din efectul scontat al produsului cultural (financiar, vizibilitate, credibilitate, prestigiu, expunere publică) cât şi din resursa de disponibilitate a artistului pentru alte evenimente viitoare.

5. Un astfel de Centru Cultural ar putea deveni un important furnizor de cultură în Oradea, suplinind o cerere pe care operatorii tradiţionali nu o pot satisface (tipuri alternative de produs cultural, evenimente de dimensiuni reduse, experimente, etc) fie pentru că nu sunt cuprinse în programul lor obişnuit, fie pentru că ar fi ineficient de organizat pentru ei.

Spaţiul descris este ideal pentru o astfel de funcţiune: este central, urmează să aibă o parcare subterană generoasă în apropiere, este dotat cu trei săli şi anexe care pot fi amenajate pentru a acoperi necesităţi şi scopuri cât mai variate (de la conferinţe până la expoziţii, concerte, piese de teatru, film, etc) urmând să existe o mobilitate mare în folosirea simultană sau alternativă a
spaţiilor disponibile. În timp ce publicul instituţiilor clasice de cultură este relativ constant (sau cu tendinţe de scădere), publicul unor astfel de evenimente este în creştere.

În Oradea există la momentul acesta câteva zeci de ONG-uri, fundaţii, asociaţii, antreprenori, artişti, etc care activează în domeniul cultural aşa încât prognozăm că un astfel de Centru Cultural ar fi un punct de congruenţă şi sintetizare a acestei oferte culturale private ceea ce ar avea efecte benefice pentru toate părţile implicate (aşa zişii stakeholders).

 

Ce avantaje ar dobândi stakeholderii prin realizarea acestei iniţiative?

1. Primăria Oradea ar dobândi cele mai multe avantaje din această asociere:

Costurile ar fi aproape inexistente sau, în cel mai pesimist scenariu, foarte mici. La finalizarea renovării, oricum ar urma să fie asigurat un minim de personal necesar pentru buna funcţionare a complexului, oricum ar urma să fie achitate cheltuielile necesare întreţinerii spaţiului respectiv. Primăria ar putea obţine veniturile necesare întreţinerii imobilului din închirieri atunci când sălile nu sunt solicitate pentru evenimente culturale, din concesionarea unei suprafeţe pentru un furnizor de alimentaţie publică, din comision de agenţie pentru vânzarea biletelor la evenimentele cu taxă, din cota-parte din încasări la acele evenimente care nu sunt gratuite pentru comunitate, din fonduri europene pentru astfel de Centre Culturale, din parteneriate de imagine, etc.

Primăria ar transmite astfel un semnal foarte puternic de susţinere pentru cultură şi pentru societatea civilă din Oradea, în egală măsură.

Primăria ar facilita o ofertă culturală mult mai diversificată pentru cetăţenii oraşului, ar asigura astfel accesul acestora la o serie de drepturi fundamentale.

Primăria ar da viaţă unui spaţiu care, altfel, riscă să fie folosit doar pentru închirieri diverse, un spaţiu care, conform declaraţiilor publice de până acum, încă nu are o destinaţie cunoscută.

Primăria ar obţine un important transfer de expertiză şi de bune practici prin acces la resurse private care, altfel, îi sunt inaccesibile sau greu accesibile din postura de beneficiar instituţionalizat.

Primăria ar castiga parteneri serioşi de discuţie din rândul societăţii civile şi ar putea testa cu ajutorul lor tendinţele şi necesităţile reale din piaţă culturală punând astfel bazele unei cercetări care să ducă la stabilirea unei strategii culturale locale.

În subsidiar se pot rezolva alte deziderate: se poate disponibiliza fosta Casă de Cultură (ARLUS) pentru a se crea o Casă de Cultură a Studenţilor şi s-ar putea oferi şi artiştilor plastici din Oradea un loc propice pentru activităţile unei galerii de artă.

2. Operatorii culturali privaţi din Oradea ar realiza importante economii care ar putea fi  disponibilizate pentru alte necesităţi. Resursele financiare folosite acum pentru a plăti închirieri de spaţii, chirii cu logistică, de vizibilitate, etc ar putea să se regăsească ulterior în creşterea numărului evenimentelor culturale din oferta proprie sau în creşterea calităţii şi impactului acestor evenimente. În plus, ar exista şi un beneficiu de imagine, de credibilitate, de vizibilitate, toate acestea având că efect scontat atât o creştere a consumului cultural în Oradea cât şi o creştere a calităţii şi cantităţii actului cultural în sine.

3. Publicul orădean ar beneficia de o ofertă culturală mai consistentă şi mai diversă. De acces simplu şi confortabil la această ofertă, în condiţii financiare acceptabile. De predictibilitate în consum, de informare facilă. Toate acestea contribuie la luarea deciziei de participare şi la formarea unui obicei de consum pentru produsul cultural.

4. Creatorii privaţi de produs cultural ar munci şi ar prezenta public într-un mediu profesional, atractiv, corespunzător. Ar primi vizibilitatea dorită, prestigiul şi prestanţa necesară continuării demersului lor cultural. Efectul scontat poate fi atins doar într-un astfel de mediu care ajută în loc să încurce.

5. În plus, pe lângă toate aceste avantaje (evidente pentru absolut toate părţile implicate), o astfel de măsură ar urma să se plieze exact pe principiile, obiectivele şi dezideratele propunerii pentru Strategia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional 2016-2022, strategie aflată (încă) în stadiul de dezbatere publică la Ministerul Culturii. În această strategie, în sensul îmbunătăţirii infrastructurii culturale locale şi în sensul creşterii consumului cultural (ambele aflate în scădere). “Se prevăd măsuri legislative şi de finanţare a activităţii, proiectelor şi programelor operatorilor culturali publici şi privaţi care susţin sau au ca scop:
– gestionarea spaţiilor aferente obiectivelor culturale în cadrul unor parteneriate public-private;

– deschiderea şi administrarea de centre culturale alternative în cadrul unor parteneriate public private.

– utilizarea de spaţii alternative pentru dezvoltarea de clustere creative;

– realizarea unor acţiuni culturale care propun utilizarea monumentelor şi siturilor istorice ca spaţii pentru proiecte culturale interdisciplinare;”

 

Cum se poate pune în practică propunerea noastră?

Primăria poate iniţia întâlniri cu membrii asociaţiilor, fundaţiilor, ONG-urilor din domeniul cultural din Oradea. Se pot afla astfel necesităţile acestora, planurile, proiectele, etc.

Pot fi implicaţi aceşti oameni în procesul de finalizare al lucrărilor pentru ca respectivul imobil să poată funcţiona optim ca şi centru cultural (există diverse necesităţi pentru organizarea unor evenimente culturale de calitate în condiţii optime de siguranţă şi profesionalism: dimensionarea instalaţiilor electrice, de aer condiţionat, de încălzire, de iluminat, de sonorizare, spaţii de depozitare recuzită, repetiţie, toalete pentru public, etc). Toate aceste lucruri se pot afla de la cei care se confruntă mereu cu aceste probleme.

Primăria poate redacta un proiect de parteneriat public-privat care să cuprindă mecanismul de funcţionare, drepturile şi obligaţiile părţilor implicate.

 

Unde ne situăm acum şi ce putem face?

Potrivit studiului „Vitalitatea culturală a oraşelor din România” (INCFC), primele zece oraşe din punctul de vedere al infrastructurii culturale, al industriilor creative, al bugetului local pentru cultură, al participării, al resurselor umane specializate şi al ONG-urilor de profil, (fără a lua în calcul Bucureştiul), sunt: Cluj-Napoca, Sibiu, Sfântul Gheorghe, Timişoara, Alba-Iulia, Iaşi, Bistriţa, Târgovişte, Miercurea-Ciuc şi Târgu Mureş.

Oradea, din păcate, nu este pe această lista sau pe altele similare care oglindesc preocuparea pentru acest domeniu necesar şi fundamental pentru o comunitate modernă, prosperă şi cu dorinţa de dezvoltare. Nu am insistat în acest material pe necesitatea unei vieţi culturale mai consistente în Oradea, pe necesitatea sprijinirii societăţii civile şi a iniţiativelor culturale private şi nici pe modul în care aceste aspecte devin benefice pentru întreagă comunitate. Acestea sunt de la sine înţelese, sunt necesităţi care nu pot suferi contra-argumente. Oradea nu îşi mai permite să irosească timp preţios.

Momentul în care trebuiesc făcute eforturi pentru a pune Oradea pe harta culturală a României este “ieri”. Propunerea noastră vine ca o contribuţie la o posibilă soluţie în contextul în care suntem cu toţii de acord că avem nevoie de cele descrise anterior.

În Oradea se vorbeşte puţin spre deloc despre cultură. Sperăm ca propunerea noastră să fie percepută aşa cum am intenţionat: drept “începutul schimbării”, drept o bună oportunitate de colaborare între mediul privat şi cel instituţional pentru “netezirea” drumului spre mai bine.

Pentru că, în final, cu toţii urmărim acelaşi scop – schimbarea comunităţii noastre în bine şi asigurarea unui climat propice de dezvoltare pentru toţi membrii ei.


Vă mulţumim pentru timpul acordat citirii acestei propuneri. Dacă doriţi să ne ajutaţi în continuare, vă rugăm să urmaţi acest link – Google Form – pentru a răspunde câtorva întrebări legate de această iniţiativă. Răspunsurile dumneavoastră sunt extrem de importante şi ne vor ajuta să decidem asupra acestui demers.


Asociaţia Cultură în Mişcare
Oradea, 2017

Galerie foto cu starea actuala a complexului din Palatul Vulturul Negru. Sursa foto: pagina Facebook Mircea Malan.

 

Raport de activitate CIM 2015 – 2016

În 2015 am demarat proiectul unei serii de evenimente prin care ne propunem să readucem în atenţia publicului aspecte ale patrimoniului cultural, istoric şi social al Oradiei. Chiar dacă suntem, cu toţii, în permanentă mişcare, zăbovim asupra ideilor, oamenilor, etniilor, religiilor, evenimentelor sau curentelor care au modelat – şi modelează în continuare – Oradea. Cultură în Mişcare facilitează întâlnirea între cetăţenii oraşului şi ideile şi expertiza unor specialişti care, în mod obişnuit, nu sunt disponibili publicului larg.

Căutăm ca subiectele întâlnirilor noastre să fie cât mai diverse, înţelegând, astfel, să abordăm şi să analizăm orice faţete, unghiuri, peisaje sau spaţii ale toposului gândirii. Unele subiecte pot fi alergene, sau şocante. Altele pot părea prăfuite şi bidimensionale dar pot fi puse sub altă lumina, pot fi îmbrăcate în straie noi sau pot căpăta noi dimensiuni.

În anul 2015 am desfăşurat un număr de cinci evenimente proprii.

În anul 2016 am desfăşurat unsprezece evenimente proprii plus alte patru evenimente în parteneriat.

Toate aceste evenimente au fost susţinute din contribuţia proprie a membrilor Cultură în Mişcare, din donaţii private şi din contracte de parteneriat de imagine. Accesul publicului este gratuit la fiecare eveniment iar membrii asociaţiei sunt voluntari, neremuneraţi.

Obiectivul nostru: să ne asumăm, împreună, mai multă mişcare în domeniul cultural.

Puteti descarca brosura cu raportul nostru de activitate de aici: link download (format pdf).

Un chiabur

Unul dintre sustinatorii Cultura in Miscare a scris acest text. Va invitam sa il cititi.

Pe stra-strabunicul meu l-a chemat Dr. Mihai Tirea. A fost avocat, decan al Baroului Hunedoara, membru si vicepresedinte in Judetul Hunedoara al Partidului National Roman, deputat in trei randuri in parlamentul interbelic, conducator al Consiliilor Nationale Romane si comandant al Garzii Nationale din plasa Pui (pana la introducerea administratiei romane in Ardeal), presedinte al despartamentului Deva al ASTREI  (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) si un “intelectual Roman in vechea Ungarie”. Acest text reprezinta un omagiu pe care i-l aduc.

“Dupa anii scolarizarii, petrecuti ca baiat sarac, fiu de taran, in lupta continua pentru a ma putea sustine, iar, dupa terminarea studiilor, pentru a-mi asigura o existenta si pozitie sociala corespunzatoare sub dominatiune straina, in vechea Ungarie, mi-am trait restul vietii in timpuri istorice, in epoca razboaielor mondiale, urmate de schimbari radicale in viata popoarelor din lumea intreaga.”

Asa incepe scrisoarea – autobiografie care mi-a fost destinata si care a ajuns la mine abia cand am implinit varsta de 18 ani, desi fusese scrisa cu aproape o jumatate de veac inainte.

Pe langa povestile care tin strict de analele familiei, mi-au ramas intiparite doua episoade din aceasta scrisoare care ma gandesc ca sunt reprezentative pentru modul in care a trecut istoria peste aceasta parte de lume. Sa lasam povestitorul: “Datorita evenimetelor, in doua randuri mi s-a distrus caminul familial, pierzand agoniseala muncii mele. O data in vara anului 1916, cand eu eram in razboi, intinzandu-se luptele armatei Romane cu cea austro-ungara, pana in apropierea comunei Pui, unde-mi era familia, unitatile armatei din  care faceam si eu parte, mi-au devastat locuinta iar familia s-a refugiat. A doua oara, in anul 1950, iarna, in ger de -23 de grade, am fost evacuat in 24 de ore din locuinta, iar dupa 2 luni, in toiul luptei de clasa, am fost ridicat si condamnat pentru sabotaj economic la un an de inchisoare executionala cu confiscarea averii imobile, ramanandu-mi familia, din nou, fara adapost si fara mijloc de trai.”

            Despre primul episod nu am multe detalii, insa am aflat mai multe despre cel de al doilea.

Astfel, dupa 38 de ani de avocatura, la data de 15 Iulie 1948, noul Colegiu al avocatilor din Deva i-a refuzat inscrierea in tabloul avocatilor pentru ca detinea suficienta avere imobila  pentru sustinerea familiei ca agricultor.

Apoi, in anul 1950, in baza Decizunii 4/1950 a Comitetului provizoriu al Plasei Pui, a fost evacuat din casa in 24 de ore: “Comitetul provizoriu al Plasei Pui, jud. Hunedoara, sesizat de catre Partidul Muncitoresc Roman, Org. Plasei Pui, ca localul in care se gaseste instalata Organizatia in present, nu este igienic, fiind situat de ambele parti intre doua ape, iar de alta parte nu este destul de incapator fata de necesitatile de care are nevoie partidul pentru diferite birouri, sali de sedinte, scoli etc. cerand Comitetului Provizoriu al Plasei Pui rechizitionarea unui alt local igienic si corespunzator. Comitetul provizoriu al Plasei Pui, deplasandu-se in comuna Pui, dupa ce a cercetat mai multe cladiri, a constatat, ca singurul local in comuna Pui corespunzator scopului amintit mai sus ar fi localul locuitorului Dr. Mihai Tirea.”

            Doua luni mai tarziu, a intarziat cinci zile insamantarea borceagului (mazariche). In ciuda dispozitiilor partidului, nu a realizat lucrarile pana la data de 25 Martie, astfel ca plut. major Guta concepe o nota interna in care cere “Avand in vedere ca numitul este un chiabur Va rugam a Va conforma Ord. nr. 12330 telefonic al Militiei jud. Hunedoara din 18.03.1950. Rugam dispuneti executarea chiar astazi fiindca din informatiuni cel din cauza vrea sa insamanteze mine 5.IV.1950. Dosarul impreuna cu chiaburul Va rugam sa-l inaintati direct Tribunalului Petrosani prin circumscriptia de militia Petrosani. ” In urma acestui document, desi borceagul a fost insamantat in 5 Aprilie, chiaburul a fost arestat in 6 Aprilie, i-au fost legate mainile cu sarma si a fost plimbat prin targ ca exemplu de sabotor.

            Dupa o luna si jumatate a urmat si pronuntarea sentintei, condamnare la 1 an de inchisoare si confiscarea averii, pentru ca: “Din atitudinea inculpatului fata de noua conceptie despre munca, cat si fata de eforturile duse de oamenii muncii pentru realizarea socialismului in tara noastra se desprinde o pasivitate caracteristica lumii burgheze, de obiceiurile careia el nu s-a debarasat. Pozitia sa sociala, averea sa cat si atitudinea de astazi il situeaza in categoria chiaburilor, cari nu inteleg sa renunte la vechea stare de lucruri, cand nazuintele clasei muncitoare si interesele statului erau lasate la bunul plac al celor dela conducerea tarii.”

            Bineinteles ca povestea mea nu este la fel de impresionanta in grozavie ca altele pe care le cunoasteti, ale altor victime din aceeasi perioada. Poate chiar pentru ca este mai putin spectaculoasa serveste sa va reaminteasca ca cei care nu isi cunosc trecutul risca sa il repete. Am folosit o expresie care reprezinta un loc comun, tocita, insa asta nu o face mai putin adevarata. Oricat de implacabila ar parea istoria, ma gandesc ca este de datoria noastra sa fim perseverenti si sa facem orice ne sta in putinta pentru a o impiedica sa se manifeste din nou la fel de inuman. Traim grabit, permanent presati de viata noastra zilnica si uitam sa privim spre trecut sau, mai atent, in jurul nostru. Ignoranta, impostura, incultura, prostia, toate sunt in continuare inscaunate in societatea noastra, beneficiind de complicitatea noastra tacuta.

            Inainte de a incheia il mai citez o data pe stra-strabunicul meu, Dr. Mihai Tirea: “Am trait in respectul si in serviciul aplicarii legilor, avand o atitudine binevoitoare fata de toti concetatenii mei, am castigat cu munca mea si o avere frumoasa, care a trecut in patrimoniul Statului iar eu ma pregatesc sa trec la cele eterne sarac, fara avere, asa cum am fost la inceputul carierei mele, multumita Celui de sus insa, consolat de dragostea descendentilor mei, in mijlocul carora traiesc.”

            Acestea fiind spuse, va invit sa auziti si sa vedeti mai multe povesti la conferinta Asociatiei Cultura in Miscare din 17.03.2016: Colectivizarea – distrugerea proprietatii si a omului”.

sursa foto