Archive: 28 octombrie 2017

De la superioritatea naţională la protecţia rasială: Ungaria, 1900-1920

 

Asociaţia Cultură în Mişcare vă invită la conferinţa „De la superioritatea naţională la protecţia rasială: Ungaria, 1900-1920” susţinută de Marius Turda şi Varga Attila.

Subiectul conferinţei este reprezentat de modul în care a evoluat de-a lungul timpului naţionalismul maghiar, de la faza sa culturală până la cea etnică generând astfel ideea de superioritate naţională. Această idee este resposabilă pentru radicalizarea relaţiei dintre maghiari şi restul naţionalităţilor din Imperiul Austro – Ungar şi a condus, în final, la decăderea dublei monarhii.

 

Speaker: Marius Turda, profesor la Școala de Istorie, Filosofie și Cultură de la Universitatea Oxford Brookes și Director Centre for Medical Humanities. Este specialist în istoria rasei, eugeniei și naționalismului. Este directorul fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea din Oxford, un institut fondat pentru studiul interdisciplinar al Europei Centrale și de Est în contextul său mai larg european și global. De asemenea, a înființat grupul de lucru pentru istoria rasei și eugeniei (HRE) în 2006 la Universitatea Oxford Brookes și coordonează seria de cărți CEU Studies in History of Medicine. Este membru al Societății Regale de Istorie.


Speaker: Attila Varga, cercetător, Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.

– Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj-Napoca (1997-2001), licenţa 2001, specialitatea: Istorie modernă.

– Masterat, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Specialitatea: Istorie modernă comparată (2001-2002).

– Universitatea „Babeş‑Bolyai”, Cluj‑Napoca (2002‑2006), conducător ştiinţific prof. dr. Nicolae Bocşan. Titlul tezei: Biserica, stat si francmasonerie in Banat si Ungaria (a doua jumatate a secolului al XIX-lea). Doctor în istorie, titlu acordat în 2006.

– Academia Regala Britanica din Londra si Academia Regala din Stockholm, istoria fracmasoneriei din Europa Centrala si de Nord in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, post doctorat.


Evenimentul va avea loc la Hotel Hilton, Oradea, în data de 24 noiembrie 2017, ora 18.00. Participarea la conferință este gratuită și accesibilă oricărei persoane interesate dar, din motive organizatorice, se face doar pe bază de invitație solicitată la adresă de e-mail: contact@culturainmiscare.ro, in limita locurilor disponibile.

Program:
18.00 – 18.30 – Primire invitați.
18.30 – 19.15  – Prezentare Attila Varga.
19.15 – 20.00 – Prezentare Marius Turda.
20.00 – 20.30 – Q & A
20.30 – 21.00 – Degustare de vinuri Corcova.

Acest eveniment este sustinut de:

ARED, Hilton, Vinurile Corcova Roy & Damboviceanu, Meatic, WOAO Advertising, Top Casa, Simbac.

BUM! – spectacol caritabil –

Va invitam la un spectacol caritabil organizat în scopul strângerii de fonduri necesare îngrijirii și terapiei pentru Avram Narcis David, 10 ani, suferind de pareză spastică și hidrocefalie.

Costul unei invitatii este de 25 de lei. Avem 100 de locuri disponibile.
Invitatii: 0747578876 sau 0751254234

Toti artistii si organizatorii se implica voluntar, gratuit, in organizarea acestui spectacol.

BUM! e o incursiune prin mintea și imaginația a doi clauni care vă invită să vă bucurați alături de ei, cufundați în tăcere, într-un spectacol simplu, însoțit de cel mai bun teatru fizic.

Ce se întâmplă când dorințele unui om singur se îndeplinesc subit? Propunerea este dinamică, tăcerile combină acțiuni fizice, comice, extreme, ca în filmele mute. Tot ce se întâmplă aici, gesturi mari și mici au o atmosferă și o culoare care reprezintă fiecare un univers minuscul.

Distribuția:
Ea – Anamaria Boruzs
El – Șerban Borda


Eveniment Facebook AICI.


Acest eveniment este sustinut de:

Teatrul de Copii, RXP, ARED, WOAO Advertising, Top Casa, Simbac.

Emanuil Gojdu – Simbolul pierdut al Oradiei

Una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii orădene, avocatul Emanuil Gojdu, este lăsată de comunitatea în care s-a născut într-un colţ de umbră. Numele său mai este amintit doar de instituţia de învăţământ căreia i-a lăsat o impozantă clădire, în timp ce statuia sa a fost evacută din Piaţa Unirii şi abandonată la ştrandul orăşenesc.

Dubla umilinţă a mecenatului orădean
Cu toate că – în timpul vieţii sale, dar şi după moartea sa – a avut o contribuţie majoră la ridicarea culturii româneşti, sprijinând mii de tineri români să dobândească o educaţie şi instrucţie pe măsură, numele lui Gojdu, este, chiar în oraşul natal, prea puţin omagiat. Pe peretele casei natale din strada Traian Moşoiu, lângă o poartă inestetică de plastic cenuşiu, acoperită parţial de un indicator rutier şi un coş de gunoi, o placă memorială de marmură consemnează faptul că în acel loc s-a născut avocatul orădean. Peste personalitatea sa s-a lăsat, în fapt, o dublă uitare, după ce statul român a renunţat la patrimoniul Fundaţiei Gojdu, considerat drept cea mai mare pierdere patrimonială a României, după tezaurul de la Moscova.

În anul 2015, fără prea multă zarvă, Primăria Oradea a dispus discret „evacuarea” statuii lui Gojdu din zona centrală a oraşului. În prealabil, consilierii locali orădeni au aprobat mutarea acestei lucrări de for public în Centrul Civic. Însă, până ce noul amplasament va fi pregătit pentru statuie, aceasta a fost dezmembrată şi dusă spre depozitare, la Ştrandul Ioşia. Până în prezent niciun expert nu a fost contactat în vederea restaurării sculpturii. Şi aşa destul de degradat, monumentul continuă să se deterioreze. În plus, locul ales de executivul orăden pentru reamplasarea statuii ilustrului avocat nu pare să fie agreat de specialişti.

„Nu recomandăm amplasamentul nou propus – Piaţa Emanuil Gojdu (Centrul Civic – n.n.), aceasta fiind de factură recentă, cu clădiri la o scară diferită. Recomandăm reamplasarea statuii în centrul istoric, având în vedere contextul istoric în care a trăit Gojdu. Un amplasament indicat ar fi tot în Piaţa Unirii, în vecinătatea Bisericii cu Lună, dată fiind legătura lui Gojdu cu Biserica Ortodoxă, cu românii ortodocşi şi faptul că în vecinătate este casa părintescă (situată pe strada Traian Moşoiu nr.1)”, se arată în Avizul nr. 25 din 13 februarie 2015 privind demontarea şi mutarea statuii din Piaţa Unirii, emis de Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor, în atenţia Primăriei Oradea.

În ce priveşte relocarea monumentului de for public, există obligaţia Primăriei Oradea de a reveni la avizare la DJC Bihor, respectiv la Comisia Monumente de For Public. Până în prezent, astfel de demersuri nu au fost făcute. Mai mult, din păcate, tot acest răgaz până la o decizie finală privind noul spaţiu unde să fie amplasată statuia nu pare să fie folosit pentru a demara procedurile de restaurare a sculpturii. Fiind inclusă pe Lista Monumentelor Istorice, lucrările ce se impun a fi efectuate asupra statuii necesită o serie de avize, proiect, găsirea de specialişti în restaurare etc.

Asociația Cultură în Mișcare cere înființarea Muzeului Emanuil Gojdu
În cursul lunii februarie 2015, Asociaţia Cultură în Mişcare a organizat, în contextul împlinirii a 213 ani de la naştere, respectiv 145 de la moartea sa, o conferinţă cu tema „Viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu”, prilej cu care s-a încercat readucerea în spaţiul public a memoriei ilustrului avocat. Despre personalitatea complexă a lui Emanuil Gojdu a vorbit Maria Berenyi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria.

Cu acest prilej, Asociaţia Cultura în Mişcare a lansat în spaţiul public provocarea amenajării, în casa părintescă, de pe strada Traian Moşoiu nr. 1 (sau într-un alt spatiu potrivit) a unei case memoriale/muzeu Emanuil Gojdu. Aurel Lazăr, Iosif Vulcan şi Ady Endre, orădeni iluştri ai timpurilor lor, se bucură fiecare de câte o casă memorială ce le poartă numele. Asociaţia Cultură în Mişcare consideră că o astfel de cinste merită şi Emanuil Gojdu. Tot în spiritul acestui respect datorat memoriei lui Emanuil Gojdu, Asociaţia face un apel către autorităţile locale pentru a schimba locul de depozitare al statuii dezafectate. Actualul amplasament (Ştrandul Ioşia) este nepotrivit şi duce la degradarea continuă a monumentului.


Marele mecena orădean, Emanuil Gojdu are origini aromâne, familia sa, negustori înstăriţi, fiind originară din Macedonia, mai exact din oraşul Moscopole, din sudul Albaniei. Sub presiunea armatelor otomane, în secolul al XVIII-lea, macedoromânii părăsesc ţinuturile natale şi ajung dincolo de nordul Dunării. Familia Gojdu se aşează în Polonia, apoi în Ungaria, la Miskolc, după care o ramură ajunge să se stabilească în părţile Bihorului. Tatăl lui Emanuil Gojdu a fost Athanasie Popovici-Gojdu, iar mama se numea Ana.

Vor locui în casa de pe Traian Moşoiu nr. 1, lângă Biserica cu Lună. Cel de-al doilea copil al familiei, Emanuil, se va naşte la 9 februarie 1802.

Va rămâne orfan de mamă în anul 1816, când după a şasea naştere, mama sa va deceda. Recăsătorit, tatăl nu va supravieţui nici el mult timp şi va muri în 1821. „Tânărul Emanuil Gojdu şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, împreună cu ceilalţi cinci fraţi ai săi. A început să înveţe carte la şcoala primară ortodoxă românească din Oradea, continuând Gimnaziul Superior Premontori tot acolo”, scrie Maria Berényi, în lucrarea „Viaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu (1802–1870)”. Partenie Cosma aminteşte că Gojdu ar fi urmat şi cursurile liceului premonstratens şi în Pojon. Însă, un document precizează că în anul şcolar 1819/20 a terminat liceul catolic din Eger. Emanuil Gojdu îşi continuă studiile la Academia de Drept din Oradea, între anii 1820–1821 şi la Academia de drept din Pojon (Bratislava), din 1821 până în 1822, absolvind în final cursurile Universităţii din Pesta. În scurt timp va reuşi să-şi facă un nume în lumea avocaţilor, devenind un profesionist cunoscut şi foarte respectat în breasla sa.

„Gojdu a fost şi primul jurist care în 1827 a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acţiunilor judecătoreşti din Pesta şi Buda, asigurându-şi prin aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria, dând astfel semnalul reformării justiţiei maghiare. Este un lucru interesant că tocmai un român a luptat pentru introducerea limbii maghiare în justiţie fapt care, în acea vreme, a fost de-a dreptul şocant”, a remarcat Maria Berényi.

Spiritul negustoresc al familiei sale i s-a transmis şi tânărului avocat, care reuşeşte să acumuleze, în timp, o avere impresionantă, devenind unul dintre cei mai înstăriţi oameni din Pesta. Şi-a cumpărat numerose proprietăţi mobiliare şi imobiliare. S-a implicat în viaţa politică românească: în 1861 a fost numit prefect al Caraşului, ceea ce îi conferea şi calitatea de membru al Casei Magnaţilor, forul legiuitor superior al parlamentului maghiar iar în 1866 a fost ales deputat de Tinca în Dieta de la Pesta.
Cele două căsnicii ale sale nu i-au adus niciun moştenitor aşa că, în 1869, şi-a întocmit testamentul, semnat la 4 noiembrie, prin care dispunea ca averea sa să fie adminsitrată de o fundaţie, care-i va purta numele şi din veniturile acesteia să se acorde burse pentru studii. Trei luni mai târziu, pe 3 februarie 1870, Emanuil Gojdu se va stinge din viaţă, lăsând în urma sa o avere impresionantă.

Cele două mori cu aburi la care era proprietar, acțiuni în bănci, terenuri și case sunt lăsate „națiunii române”. Averea sa ajunge, în 1911, să fie echivalentul a 2,5 tone aur fin. La fel ca şi în timpul vieţii, îi va ajuta prin burse pe studenţii români care doreau să studieze. Aproape 5.600 de tineri au beneficiat de stipendiile acordate de această asociaţie. Printre aceștia, de-a lungul timpului, îi regăsim pe Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza, Victor Babeș.

Strategia pentru cultura si patrimoniu national 2016-2022

Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022 (SCPN 2016-2022) este un document de politici publice pe termen mediu care definește, în principiu, politica Guvernului României în domeniu, conturând un orizont al activității publice pentru o dezvoltare culturală echilibrată, durabilă, inteligentă, în beneficiul tuturor celor direct implicați în activități culturale și al societății în ansamblul său. Prin stabilirea unor obiective, direcții și măsuri necesare, SCPN 2016-2022 stă la baza deciziilor în domeniu și reprezintă un text de referință pentru toți cei interesați să dezvolte proiecte și programe culturale.

Pentru elaborarea sa, MC a revizuit Strategia Sectorială pentru Cultură și Patrimoniu Național 2014-2020 (SSCPN 2014-2020). Echipa formată din angajați ai MC, experți contractați și personal al INCFC a completat și actualizat date statistice, a reorganizat obiectivele și direcțiile de acțiune din documentul inițial și a adus modificări bazate pe consultări interne și cu organizații culturale, concluzii și recomandări ale unor studii și rapoarte și prevederi ale altor strategii naționale.

Descarcă documentul AICI.

Sursa foto.

Barometrul de Consum Cultural 2017

Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a fost lansat anul acesta (2017).

Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală lansează, în fiecare an, o ediție a Barometrului de Consum Cultural, cel mai amplu studiu de acest gen la nivel național. „Barometrul” măsoară tendințele asociate consumului cultural din România, fiind singurul studiu de acest tip din țară, construit pe modele europene similare. Barometrul de Consum Cultural are ca principal obiectiv analiza sectorului cultural din România din perspectiva indicilor de consum cultural. Studiul a fost conceput ca un instrument de lucru util pentru specialiștii din sectoarele culturale și creative, o analiză relevantă pentru reprezentanții autorităților publice centrale și locale, dar și o lectură interesantă pentru publicul larg.

Descarca Barometrul de Consum Cultural 2016 (format pdf)

Sursa informatii: INCFC

Testamentul lui Emanuil Gojdu

Pentru cazul morţii mele următoarele informaţiuni şi espresiunea dorinţei mele din urmă servească de cinosură jurisdicţiunilor civile, soţiei mele, rudeniilor mele, şi tuturor acelora, pe cari voiesc să-i împărtăşesc din rămasul meu.

Observ mai nainte de toate, că afară de hîrtiile de valoare, cari, scrise pe numele meu, se află ori în lada mea, ori pentru contragerea vreunui împrumut, provăzute cu girul meu, sunt depuse la vreun institut de bani, afară de acestea toată averea mişcătoare care se află în locuinţa mea, în casa mea si în curtea mea de afară; precum sunt mobilele de casă, tot felul de vase, argint, aur,petre scumpe, cai, vite, trăsuri, care, unelte, toate sorţile de stat ori private, cari s-ar afla în lada mea de fer, în fine hîrtiile de valoare, cari ar fi provăzute cu giră de mîna mea proprie, încă pînă sunt în viaţă sunt proprietatea soţiei mele Melania născută Dumtsa, de aceea ele să nu fie luate în conscripţiune.

Dacă între actele mele s-ar afla documente privitoare la pretenţiunea mea de patru mii (4000) florini faţă cu massa concursuală a lui Ioan Poynár, acele faţă cu massa rămasului să se considere de nule, deoarece acea pretenţiune a mea încă mai de mult o am donat tuturor copiilor lui Ioan Poynár.

Despre averea mea proprie dispun după cum urmează:

1. Din rămasul meu mai nainte de toate să se asigure douăsprezece mii (12.000) florini v.a. pe seama copiilor Iuliei Mandrino măritată Petru Margaritovici, a fiicei după sora primei mele soţii Anastasia Pometa, din interesele acestei sume să se dea lui Michail Mandrino, pînă la moartea lui, anual trei sute şaizeci (360) fl.v.a. în rate treilunare, celelalte interese să se pună în cassa de păstrare din Pesta, spre a se înmulţi cele douăsprezece mii florini testaţi sub punctul acesta, şi să se capitalizeze pînă atunci, pînă cînd din copiii Iuliei Mandrino va ajunge careva etatea legală (majorenitatea); dacă într-aceea s-ar întîmpla să moară Michail Mandrino, atunci toate interesele după douăsprăzece mii să se pună spre fructificare în cassa de păstrare din Pesta. Cînd vreuna din fetele Iuliei Mandrino prin căsătorie, sau fiul ei devenind majoren, vor fi îndreptăţite de a-şi primi proprietatea lor în cale legală şi dacă va mai fi în viaţă Michail Mandrino, atunci pentru asigurarea alimentării lui, din întreg capitalul de douăsprăzece mii şi interesele capitalizate în decursul timpului, să se pună la o parte şase mii (6000) fl.v.a.; din aceste şase mii de florini după modalitatea de mai sus să se dea lui Michail Mandrino interesele de şase, toată cealaltă sumă apoi să se împartă în atîtea părţi, cîţi copii va avea atunci Iulia Mandrino, şi partea ce vine pe seama celui majoren, să se extragă aceluia în timpul cel mai scurt posibil, însă aşa ca prin erogaţiunea aceasta să nu se ştirbească lăsămîntul în cazul cînd în el nu s-ar afla bani gata; partea ce mai rămîne pentru copiii ceilalţi, să nu se înmulţească prin capitalizare, şi aceasta să se continue pînă la majorenitatea lor, de sine se înţelege, că la împărţire întreg capitalul crescut şi cu capitalizarea intereselor, totdeauna se împarte în atîtea părţi, cîţi sunt copiii cari încă nu şi-au primit partea; copilul care vine împărtăşit la urmă primeşte întreaga sumă ce a mai rămas, dimpreună cu toate interesele ei.
Dacă însă va muri Michail Mandrino, suma de şase mii (6000)fl.v.a. rezervată pentru intertenţiunea lui, tot după principiile expuse mai sus să se împartă în părţi egale între toţi copiii Iuliei Mandrino, fiindcă acea sumă din capul locului este proprietatea lor. Dacă vreunuia dintre copii, încă în viaţă fiind eu, i-aşi da partea statorită în punctul acesta, partea aceea e a se computa în lăsămîntul testat tuturor copiilor Iuliei Mandrino.

2. După moartea mea să se conscrie prin intrevenirea executorilor mei testamentari, numiţi mai jos, toată averea mea imobilă, hîrtiile mele de valoare, pretenţiunile mele asupra lăsămîntului Mauriciu Ernst, fraţii Vilibald şi Virgil Bogdanoviciu, Laurenţiu Marczibányi, cele asupra lui Aleşiu Fényes, asupra consoţilor Balcz şi Nark, asupra lui Antoniu Rottenbiller şi asupra consoţilor Martin Koszalek, care dacă la moartea mea se vor afla în posesiunea mea, vor forma lăsămîntul meu; din venitul acelora să se solvească înteresele datoriilor mele şi ratele obligate în cassa de păstrare din Pesta, apoi să se repareze bunurile mele, încît ar reclama conservarea lor; în fine să se solvească înteresele de şase după cele 12.000 fl. testaţi în punctul prim pe seama copiilor Iuliei Mandrino.

3. Soţia mea, născută Melania Dumtsa, după detragerea sarcinilor amintite în punctul al doilea, să aibă întreg venitul curat ce mai rămîne pînă cînd va purta numele meu, însă la cazul care abia se poate presupune, cînd acel venit curat nu ar da anual suma de şase mii (6000) fl., să ia ca interteţiune văduală venitul întreg; la cazul cînd venitul ar trece peste suma de şase mii (6000) fl., suma ce trece peste şase mii să se folosească spre depurarea datoriilor mele şi a legatului de 12.000 fl. din punctul prim.

4. Dacă iubita mea soţie ar păşi la a doua căsătorie, în loc de interteţiune văduală să i se solvească din venitul meu şaizeci de mii (60.000) fl.v.a.; în scopul solvirei acestei sume, dacă iubita mea soţie nu ar voi să aştepte pînă se vor vinde realităţile mele imobile cu preţ convenabil, să se zălogească la vreun institut de credit hîrtiile mele de valoare pînă atunci, pînă cînd realităţile se vor putea vinde în mod convenabil; la punctul acesta fac atentă pe iubita mea soţie, şi o rog, asemenea şi pe executorii mei testamentari, să nu se grăbească cu vinderea pămînturilor mele de mare extensiune de lîngă drumul de fer, căci după a lor favorabilă poziţiune preţul lor la toată întîmplarea va creşte. La cazul cînd iubita mea soţie ar muri ca văduva mea, atunci din lăsămîntul meu poate liberă dispune despre douăzeci şi cinci de mii (25.000) fl.v.a. care sumă rămasul meu e obligat a o solvi după moartea soţiei mele, în sensul testamentului ei, de sine se înţelege că suma aceasta rămîne proprietatea rămasului meu la cazul dacă ea asupra ei nu ar dispune prin testament.

5. Echivalentul de stat pentru daniile de 12.000 fl. din punctul prim şi 60.000 fl. din punctul al patrulea, să se solvească din massa rămasului meu, ca astfel acele danii să poată fi primite fără nici o prescurtare sau detragere.

6. Astrucarea rămăşiţelor mele pămînteşti o încredinţez iubitei mele soţii, însă o rog, ca să o facă cît se poate de simplu şi cu cheltuieli cît se poate de puţine, chemînd să funcţioneze numai exclusiv preotul român din Pesta; în loc de cheltuieli zadarnice să împartă între săraci în prima sîmbătă după înmormîntarea mea o sută (100) fl.v.a.; fie încredinţată iubita mea soţie că luxul costisitor de o oră întru nimica nu va schimba judecata lumii, care asupra fiecărui om numai după moartea lui s-a obişnuit a se spune fără rezervă. Cu privire la înmormîntarea mea mai fac următoarele dispoziţiuni: a) trupul meu pus provizoriu în un sicriu de aramă să fie aşezat lîngă sicriul primei mele soţii în cripta familiei Pometa ridicată de mine; b) după moartea soţiei mele Melania Dumtsa să se facă o criptă nouă în despărţămîntul destinat pentru români, şi atunci rămăşiţele mele să fie mutate în cripta cea nouă lîngă trupul soţiei mele a doua.

7. Întreagă averea mea, care va rămîne după solvirea datoriilor mele, după solvirea daniilor din punctele 1 şi 4 şi după cheltuielile de înmormîntare, care cheltuieli le-am restrîns prin dispoziţiunile din punctul 6, o las în întregul ei acelei părţi a naţiunei române din Ungaria şi Transilvania, care se ţine de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsămîntul acesta voiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta numele “Fundaţiunea Gozsdu”; pentru administrarea şi destenaţiunea ei servească ca normă nestrămutabilă următoarele mele dispoziţiuni:

a) după moartea mea să se inventarizeze întreaga mea avere, din aceea să se detragă sarcinile ce vor fi mai rămas, să se solvească, respectiv să se asigure intertenţiunea de văduvă a soţiei mele, (punctul 3) sau suma testată ei (punctul 4), sau la cazul dacă ar muri ca văduva mea, să i se asigure suma de douăzeci şi cinci de mii (25.000) fl., în sensul punctului 4, în fine pe seama copiilor Iuliei Mandrino să se asigure suma de 12.000 fl. (punctul 1), apoi ce mai rămîne să se predea pe lîngă inventariu special, ca eredului universal, reprezentanţei, pe care o voi descrie mai circumstanţial în cele următoare;

b) dacă reprezentanţa fundaţiunei ar afla mai avantajoasă vinderea averii imobile, aceea pe lîngă consensul soţiei mele, chiar şi dacă ea s-ar fi măritat, o pot face executorii testamentului meu şi fără influenţa reprezentanţei fundaţionale, avînd în vedere observarea mea din punctul 4, ba între împrejurări favorabile vînzarea se poate face din mînă liberă şi cu ocolirea licitaţiunii; dacă în chestiunea aceasta executorii testamentului meu nu ar fi de o opiniune, să decidă opiniunea acelei părţi, la care va sta soţia mea;

c) deoarece prorocesc cel mai strălucit viitor acţiunilor de la prima cassă de păstrare din Pesta, din cari acţiuni am în prezent 54 de bucăţi, aceste pînă cînd referinţele patriei nu se schimbă spre rău, – de ce să o ferească Dumnezeu – să nu se vîndă, şi fiindcă după ele vin interese cu mult peste 6%, nici reprezentanţa fundaţiunei să nu le vîndă, ci să le păstreze ca izvor sigur de venit;

d) pentru administrarea fundaţiunei mele, din naţiunea orientală ortodoxă română împuternicesc următoarea reprezentanţă:
aa) pe mitropolitul sau archiepiscopul oriental ortodox român;
bb) pe toţi episcopii orientali ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania;
cc) toţi atîţi, şi afară de aceştia încă trei bărbaţi laici autoritaitivi, cunoscuţi pentru onorabilitatea lor, şi pentru trezvia lor împreunată cu sentimente de devotaţi români orientali ortodocşi, la a căror alegere să aibă vot decisiv soţia mea, chiar şi dacă s-ar fi măritat, executorii testamentului meu, dacă vor mai fi în viaţă, asemenea rudeniile mele cari poartă numele Poynár de Király-Darócz din comitatul Bihorului; din această familie Poynár, dacă se va afla vreun individ capabil în ea, cel puţin unul să fie ales în reprezentanţă.

e) După ce reprezentanţa aceasta va primi în numele naţiunei orientale ortodoxe române din Ungaria şi Transilvania rămasul fundaţional, şi acela îl va aşeza pe lîngă controlul cuviincios în cassa mitropolitană ortodoxă română, să-l depună spre fructificare la locuri sigure şi cu credit solid; pînă atunci să-l depună sub numele fundaţiunei la cassa de păstrare din Pesta, Oradea mare, Arad şi Sibiu; două treimi din venitul curat să se capitalizeze în fiecare an şi să se înmulţească cu cametele cametelor, respectiv cu venitele venitelor, cinzeci (50) de ani de la timpul primirei.

f) din a treia parte a venitului, respectiv a intereselor, plătindu-se un oficial purtătoriu de socoteli, restul sumei să-l împartă reprezentanţa fundaţională ca stipendii acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin purtare bună şi prin talente, ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor. La locul acesta se stabileşte ca principiu general: ca stipendiile să se facă după cerinţele împrejurărilor locale şi după gradele claselor şcolare, anume: studenţilor în ţări străine sau în Budapesta, respectiv ascultătorilor de ştiinţe mai înalte, să se dea stipendii mai mari decît acelora cari studiază în provincie şi respectiv în şcoli inferioare; stipendiile anuale, destinate celor dintîi, să nu fie mai mari de 500 fl. şi mai mici de 300 fl., – iar pentru cei din urmă să nu fie mai mari ca 300 fl.

g) După expirarea celor 50 de ani menţionaţi în punctul e), cametele capitalizate să se adauge la capital – şi cantitatea mărită prin cametele acestora să se privească ca o sumă capitală, şi apoi din venitul acestei sume trei cincimi să se capitalizeze cu interesele şi cu interesele intereselor lor iară cinzeci de ani, amăsurat computultui de “anatocism”.

h) Din cele două cincimi, ce rămîn din venitele acestei sume principale – scoţindu-se afară spesele pentru purtarea socotelilor – să se dea iarăşi stipendii studenţilor distinşi cu calităţile de sub f), însă acum să se extindă stipendierea şi asupra tinerilor cari voiesc a se cvalifica pentru cariera artistică, preoţească şi învăţătorească.

i) După ce şi al doilea period de cinzeci de ani va decurge, să se compute la capital interesele capitalizate, şi cantitatea mărită prin cametele acelora să se privească de o nouă sumă capitală, şi după aceea jumătate din venitele sumei acesteia să se capitalizeze, precum s-a arătat sub e) şi g), iară cinzeci de ani.

k) Din a doua jumătate a venitului acestei sume, substrăgînd spesele pentru purtarea socotelilor, să se ajute după principiile de mai sus mai mulţi tineri studenţi, însă atunci să se remunereze din venit şi preoţi şi învăţători săraci cu însuşiri eminente, familie numeroasă, şi îmbătrîniţi.

l) După trecerea şi a rîndului al treilea de cincizeci de ani, să se adauge la capital cantitatea adunată din camete şi din jumătatea acestor camete capitalizate, şi astfel să se facă o sumă principală stabilă, însă atunci să încete capitalizarea ulterioară.

m) Cu toate acestea din a zecea parte a venitului întregii fundaţiuni, să se facă un fond de rezervă pentru încunjurarea pierderilor posibile din capital sau a confuziunilor ce s-ar putea naşte din nerăspunderea cametelor; – dacă prin separarea zecimii din venitul curat pentru fondul de rezervă, fondul acesta s-ar mări într-atîta, încît să ajungă a cincea parte din suma principală a fundaţiunii, fondul de rezervă să se aduge la capitalul principal, şi să se înceapă un nou fond de rezervă pentru scopul de mai sus, tot în acelaşi mod.

n) Venitul întreg din suma principală a fundaţiunei – cu separarea şi economisirea fondului de rezervă – să se întrebuinţeze pe lîngă sus expusele ajutorări, pentru orice alte scopuri religioase ale românilor de religiunea ortodoxă răsăriteană, după buna chibzuire a majorităţii reprezentanţei, avînd în vedere prosperitatea şi înflorirea patriei comune, a bisericii răsăritene ortodoxe, şi a naţiunei române.

o) La toate ajutorările ce se dau din această fundaţiune, – pe lîngă egala cvalificaţiune – să aibă întîietate Poynárii din Bihor, care se trag din neamul moşului meu după mamă, Dimitrie Poynár, dacă vor rămîne credincioşi religiunei răsăritene ortodoxe.

p) Cunoscînd zelul dezinteresat al tuturor membrilor naţiunei române, în privinţa promovării bunei stări a naţiunei sale, sunt convins că toţi membrii reprezentanţei vor lua asupra lor osteneala împreunată cu afacerile şi îngrijirile reprezentanţei fără vreo remunerare materială, simţindu-se remuneraţi prin conştiinţa, că au ajutat şi ei la prelucrarea materiei date de mine spre înflorirea iubitei naţiuni.

q) Pînă cînd la naţiunea română se va înfiinţa pe cale constituţională, o adunare naţională, un congres sau alt organizm autonom, reprezentanţa fundaţiunei dă seamă despre administrarea sa numai publicului mare, astfel că, nealterîndu-se suprainspecţiunea regimului de stat, socotelile se dau judecăţii publice prin foaia oficială ungurească, şi prin trei foi române mai răspîndite; – iar dacă naţiunea va cîştiga o corporaţiune organică autonomă, socotelile se substern aceleia spre aprobare, apoi se prezentează regimului de stat unguresc, şi în modul arătat mai sus, se dau publicităţii, – şi dacă în administrare s-ar comite erori sau fapte în contra dispoziţiunilor acestora sau poate defraudaţiuni, rog şi împuternicesc pe înaltul regim unguresc pentru emandare, în virtutea dreptului său de suprainspecţiune; de altmintrelea eu înţeleg o astfel de inspecţiune guvernială, care va fi normată şi definită prin lege.

r) Reprezentanţa are dreptul exclusiv de a împărţi stipendiile şi ajutoarele la aceia, cari în urma concursurilor publicate în trei foi române, în intervale cuviincioase, şi în înţelesul punctelor f) h) k) n) şi o) prin majoritate de voturi se vor recunoaşte mai demni.

s) Dacă cu timpul biserica ortodoxă răsăriteană din patrie s-ar constitui astfel, ca sîrbii cu românii răsăriteni să ţină împreună sinoadele bisericeşti, sau dacă în privinţa naţională românii de religiunea răsăriteană ar ţinea împreună cu românii greco-catolici, numiţi altfel uniţi, congrese sau alte adunări naţionale permise de lege, – în astfel de adunări mestecate, fundaţiunea mea nicicînd sub nici un titlu să nu se poată face obiect de discusiune; – asupra soartei acestei fundaţiuni nu numai votul, dar nici chiar opiniunea sîrbului şi a românului unit să nu se asculte.

8. Pentru executarea testamentului meu rog pe iubiţii şi onoraţii mei amici: Michail Széher, Georgiu Ioanoviciu de Duló şi Valea-mare, şi pe George Grabovski de Apadia – de la acăror amiciţie ce mi-au arătat în decursul vieţii, sper şi aştept că ei vor lua sarcina aceasta asupra lor şi vor executa testamentul meu cu conştiinciozitate.

9. La caz cînd în testamentul acesta s-ar ivi astfel de îndoieli, după cari drepturile soţiei mele s-ar vedea a fi în colisiune cu interesele massei ce testez, sau cu drepturile erezilor mei, rog pe executorii testamentului meu şi pe autoritatea competentă, a explica astfel de îndoieli în tot cazul în favorul soţiei mele, pentru că în lumea aceasta numai faţă cu soţia mea iubită mă simt dator cu recunoştinţă, şi de aceea în nici un caz nu aşi vrea să o amărăsc.

10. Rog pe executorii testamentului meu, să binevoiască a transpune, respectiv a trimite pe cale oficioasă, copiile autentice ale testamentului acestuia: iubitei mele soţii, nepotului Michail Mandrino, magistratului pestan, rudeniei mele Ioan Poynár sen. locuitor în Oradea mare, Mitropolitului românilor ortodocşi răsăriteni din Ungaria şi Transilvania, Episcopilor români răsăriteni din Arad şi Caransebeş, şi dacă în decursul timpului s-ar mai înfiinţa şi aiurea vreo episcopie, şi aceleia, şi în fine regimului unguresc din patrie.

Pentru ca dispoziţiunile acestea tastamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se citească în toţi anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, căl.vechi, ca în ziua naşsterii mele.

Cu aceasta închei ceea ce mai am încă la inimă.
Dumnezeu cu voi, iubită patrie şi naţiune, iubită soţie şi neamuri! Dumnezeu cu voi, iubiţi amici!

S-a făcut în două exemplare asemenea dintre cari unul s-a trimis Păr. Arhiepiscop şi Mitropolit gr.or. Andrei Baron de Şaguna, şi celalalt magistratului liberii r.cetăţi Pesta.

P e s t a, anul 1869 (aceste cuvinte sunt şterse.)
Suplimentar declar că, pînă cînd economia mea de afară va fi proprietatea massei, locuinţele acelea şi partea din grădină cari le-am folosit cu familia mea, să rămînă la dispoziţiunea liberă a soţiei mele.

P e s t a, în 4 Novembre, 1869.

(L.S.) Emanuil Gozsdu m.p.

Subscrişii adeverim fidel, că fiind recercaţi prin Ilustratea Sa dl jude la suprema curie reg. ung. Emanul Gozsdu, ne-am înfăţişat cu toţii împreună la dnia sa, care, trupeşte ce e drept era bolnăvicios, sufleteşte însă în stare deplin sănătoasă, a declarat verbal înaintea noastră documentul acesta de descoperire a propriei sale voinţe din urmă şi l-a subscris în prezenţa noastră a tuturora. Însemnăm că ştergerea celor trei cuvinte de pe faţa din urmă a documentului acestuia, şirul 27, s-a făcut la dorinţa testatorului.

Ioan Puşcariu,m.p. jude la supr.curie r.u.
Florian Varga,m.p. adv.comun şi cambial
Atanasiu Cimponeriu,m.p. secretar ministerial
Simeon Popovici,m.p. septemvir pensionat
Ioan Aldulean,m.p. jude la suprema curie r.u.
Ca martori recercaţi.

Nr. 5814/870. Acest testament s-a publicat în mod legal în şedinţa judecătoriei a lib. reg. cetăţi Pesta, ţinută în ziua mai jos însemnată. Pesta în 3 Faur 1870. Ludovig Bogisich, m.p. jude primariu. Nicolau Györky,m.p. actuariu judecătoresc.
S i b i u, 9 februarie 1899.

Traducere de: Mateiu Voileanu asesor consistorial